*Anul trecut instanţa a soluţionat o singură cerere, pe care a respins-o
*De la 1 februarie, va func’iona şi arestul la domiciliu
Eliberarea pe cauţiune nu este o instituţie foarte des întâlnită în justiţia noastră, idea de a plăti pentru a ieşi din arestul preventiv fiind mai puţin obişnuită. Chiar şi Codul de procedură penală, cel care îşi trăieşte acum ultimele zile dar şi cel nou care se va aplica de la 1 februarie reglementează eliberarea provizorie pe cauţiune ca ultimă variantă de ieşire din arest.
Până acolo, o persoană care este cercetată penal sau judecată poate cere înlocuirea măsurii privative cu interdicţia de a nu părăsi localitatea sau ţara, cu anumite condiţii, sau eliberarea provizorie sub control judiciar. Aceste forme de eliberare sunt gratuite şi sunt cele mai frecvente. Soluţionarea favorabilă a cererii de punere în libertate depinde de gravitatea faptei comise, de pericolul social al infractorului, de comportamentul lui de până atunci în faţa anchetatorilor şi a judecătorului, de antecedentele penale ale inculpatului, nu în ultimul rând de măiestria avocatului care aduce argumentele spre analiza magistraţilor. “La noi nu prea se foloseşte eliberarea pe cauţiune, pentru că şi formele pe care le prevede Codul penal sunt graduale” spune avocatul Cătălin Costea. “Eu nu am avut nici un client care să vrea să iasă pe cauţiune şi nici nu am auzit să fi fost vreun caz. Însă, există alte posibilităţi de eliberare provizorie, cauţiunea fiind ultima şi prezentând, într-adevăr, în opinia mea, o mai mare siguranţă şi un grad de credibilitate crescut pentru cel care solicită. Introducerea acestei instituţii în dreptul nostru penal s-a făcut de curând, a fost adusă de la americani şi introdusă şi în legislaţia europeană, da nu prea funcţionează la noi, iar cele puţine cazuri care au fost nu ştiu să fi fost admise”.
*Poliţistul Măcărescu a dat 5.000 şi tot n-a scăpat
Într-adevăr, pornind de la ultimul caz, cel al fostului director APIA Neamţ, Viorel Pîntea, arestat pentru luare de mită în noiembrie 2013 şi trimis acum în judecată, am căutat în istoria recentă a justiţiei nemţene şi nu am găsit decât două situaţii. Tot anul trecut, Ştefan Măcărescu, fostul adjunct al şefului de post de la Grinţieş, judecat în dosarul defrişărilor masive din zonă cu un prejudiciu de 360.000 de lei, alături de un pădurar, doi gaterişti, câţiva tăietori de lemne şi câţiva oameni de afaceri, a făcut o cerere de eliberare pe cauţiune. În aprilie 2013, Ştefan Măcărescu a cerut instanţei să-i acorde eliberarea în schimbul plăţii unei sume de bani. Cauţiunea a fost stabilită la 5.000 de lei, Tribunalul Neamţ i-a acordat două săptămâni pentru a depune banii în contul Ministerului Justiţiei, petentul i-a achitat, iar la termenul din 24 aprilie instanţa i-a respins cererea de eliberare pe cauţiune, însă la termenul din 8 mai el şi ceilalţi inculpaţi arestaţi, adică pădurarul, şeful de post şi un gaterist, au fost puşi în libertate cu interdicţia de a părăsi ţara. Procesul este pe rolul Tribunalului Neamţ şi are un nou termen la finele acestei luni.
*Comisarul Antonie a plătit 1.500 de lei, tot degeaba
Dacă în anul 2013 acesta a fost singurul caz, în anul 2012 nu a existat nici o cerere de eliberare pe cauţiune, în schimb în 2011 a mai fost o solicitare. Într-un dosar la fel de celebru, cel al comisarilor de la Garda Financiară Neamţ judecaţi tot pentru fapte de corupţie, unul dintre comisari a cerut eliberarea pe cauţiune, după numeroase şi disperate solicitări de eliberare provizorie sub control judiciar respinse fără drept de apel de instanţă. Corneliu Antonie este cel care a tulburat cutumele, cererea lui venind după ce mulţi ani la rând nimeni nu mai formulase o asemenea cerere. Eliberările sub supraveghere erau ceva obişnuit, astfel că nimeni nu se gândea să “forţeze” ieşirea din arest până acolo încât să depună o garanţie bănească în schimbul libertăţii. Dar, se pare că dorinţa fostului comisar Corneliu Antonie de a ieşi din penitenciar a fost atât de mare, încât după ce a încercat de mai multe ori, inclusiv pe parcursul urmăririi penale, să obţină, fără succes, indulgenţa magistraţilor, la scurt timp de la trimiterea în judecată, în noiembrie 2011, el a cerut eliberarea pe cauţiune. Printre motivele invocate în sprijinul cererii, cum a fost acela că ancheta s-a terminat, probele au fost adunate, iar el nu mai are cum influenţa martorii, a fost şi cel referitor la sănătate. În faţa judecătorilor el a spus că s-a îmbolnăvit de râie în penitenciar, pe lângă alte afecţiuni de care suferea. El era arestat de la finele lunii septembrie 2011, în urma flagrantului organizat de procurorii DNA Bacău. Tribunalul Neamţ i-a stabilit o cauţiune de 1.500 de lei, Corneliu Antonie a achitat-o, dar în final cererea i-a fost respinsă. Ca şi în cazul precedent, în scurt timp instanţa avea să ia decizia punerii în libertate a tuturor celor trei comisari aflaţi toţi în stare de arest preventiv pentru luare de mită, fals şi uz de fals. Acest lucru avea să survină la sfârşitul lunii aprilie 2012, după şapte luni de arest, când tribunalul a decis să revoce măsura şi în schimb le-a impus celor trei foşti comisari – Constantin Nistor, fost şef al Gărzii Financiare Neamţ, Gheorghe Enăşoaie şi Corneliu Antonie – să nu părăsească ţara. Dosarul este pe rolul tribunalului, care a stabilit un alt termen la finele acestei luni. Administrarea probelor în dosar se apropie de final, după ce au fost audiate şi vizionate înregistrările acuzării din ziua de 29 septembrie 2011, ziua flagrantului. Atunci, comisarii au chemat la control mai mulţi gaterişti de pe Valea Muntelui, locul de întâlnire fiind popasul din Poiana Largului. În timp ce comisarii erau la două mese şi verificau pe rând documentele gateriştilor, anchetatorii erau la altă masă şi filmau controlul. După două ore şi jumătate, comisarii terminaseră de verificat pe cei 13 patroni, iar când procurorii DNA i-au înconjurat şi i-au controlat, comisarii aveau 4.110 lei bani care nu se regăseau în chitanţele şi procesele verbale de control. Ei au intrat în atenţia procurorilor anticorupţie după ce un om de afaceri din Roman a făcut plângere împotriva comisarilor, în iulie 2011, anchetatorii ţinându-I sub supraveghere până în septembrie, când au fost prinşi în flagrant.
*Arest la domiciliu sau eliberare pe cauţiune
Acestea sunt singurele cazuri de cereri de eliberare pe cauţiune din ultimii ani, iar avocaţii cred că isntituţia nu funcţionează deoarece nu există mentalitatea potrivită. “Părerea mea este că la noi cauţiunea este privită oarecum disproporţionat din cauză că nu avem în mentalitatea noastră noţiunea” spune avocatul Adrian Vernica, din cadrul Baroului Neamţ. “Inculpaţii se tem din cauză că nu au bani, majoritatea, şi pentru că instanţa le poate fixa o cauţiune prea mare. La noi a fost introdusă destul de târziu şi nici nu avem foarte multe cazuri şi nici nu reţin să fi fost cineva eliberat pe cauţiune. Există celelalte mecanisme, mai facile, de eliberare, cea sub control judiciar sau revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea ei cu interdicţia de a părăsi localitatea sau ţara, care sunt cel mai des folosite. Chiar şi în Noul Cod Penal este menţinută cauţiunea, această instituţie a fost şi este reglementată în continuare, dar nu se apelează foarte des”.
De la 1 februarie, când vor intra în vigoare noile coduri penal şi de procedură penală, instituţia cauţiunii este reglementată în sensul în care se stabileşte un prag minim de 1.000 de lei, instanţa dispunând cuantumul acesteia în funcţie de gravitatea faptei, de veniturile solicitantului şi de obligaţiile legale ale acestuia. La articolul 217 din Noul cod de procedură penală se precizează că rolul cauţiunii este de a garanta participarea inculpatului la procesul penal şi respectarea de el a unor măsuri dispuse de instanţă şi posibilitatea ca instanţa să îi confişte banii depuşi ca garanţie dacă inculpatul încalcă ce condiţii i-au fost impuse o dată cu punerea în libertate. Noile reglementări mai aduc o noutate, cea a arestului la domiciliu, ca măsură alternativă între eliberare sub control judiciar şi arestul preventiv.
Cristina IORDACHE