Acest spectacol, foarte bine primit de către publicul din Piatra Neamț și de către critica de specialitate, a fost selectat pentru a participa la trei festivaluri naționale în perioada imediat următoare, după cum urmează: pe data de 21 septembrie, trupa Teatrului Tineretului va juca în cadrul Festivalului de Teatru „Tragos“ Tulcea, în Sala Mare a Teatrului „Jean Bart“, de la ora 19:00; pe 23 septembrie, spectacolul se va juca în cadrul Festivalului „Zile și nopți de teatru la Brăila“, în Sala Mare a Teatrului „Maria Filotti“, de la ora 18;00; pe 25 septembrie, va avea loc o nouă reprezentație în cadrul Festivalului de Teatru „Excelsior Teen-Fest“ București, în Sala Mare a Teatrului „Excelsior“, de la ora 18.00.
Aprecieri critice
„Spectacolul cel mai plăcut de la Piatra Neamț a fost «Aproape», în original «Almost, Maine», de John Cariani. Spectacol de un umor și o spiritualitate delicată rar întâlnite pe o scenă. (…) Pe scenă avem câteva întâmplări de dragoste între oameni foarte tineri, cu o excepție poate, de o poezie deloc ostentativă, care trece foarte bine în sală. Tablourile cu log în coadă au, pe lângă personaje, niște povestitori, un fel de cor antic – deloc antic și de demult, care imprimă ritmul spectacolului, dar îi dă și o coloratură de umor fin“. Nicolae Prelipceanu, „Tur de orizont. Teatrul Tineretului Piatra Neamț“ („Viața Românească“, nr. 3/ 2016).
„În montarea ceva mai frustă, mai realistă, mai ironică realizată la finele anului 2015 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, regizorul Vlad Cristache are în vedere circularitatea textului. Scontează inteligent pe valorarea prologului și a epilogului între copertele cărora sunt încadrate șase povești de dragoste, care de care mai nostime. Dar și pe aceea a Interlogului, al cărui rost nu este exclusiv acela de a ne reaminti de unde a pornit totul, ci și de a ne spune câtă nefericire aduce cu sine singurătatea. Spectacolul devine tot mai insistent, dar deloc didactic ori obositor, o pledoarie pentru iubire și pentru inimi calde. (…) Fiecare dintre cele șase secvențe, ca și Interlogul, de altfel, are individualitatea ei, stilul său propriu. Ceea ce e foarte bine. Încă și mai bine e că fragmentarismul textual dobândește în montare organicitate și unitate. Iar actorii din distribuție dau semne că sunt convinși de propunerile regizorale venite din partea lui Vlad Cristache“. Mircea Morariu, „Dragostea la temperaturi scăzute“ („Teatrul azi“, nr. 5-6/ 2016)
„…în «Aproape» fiecare secvență și individ devin plasture universal impregnat de tandrețe surâzătoare. (…) actanții, tinzând către diseminarea policromă boreală, sunt atrași unul spre altul printr-un magnetism paradoxal; nu degeaba, pentru a fi împreună, Ginette trebuie să dea ocol pământului pentru a ajunge aproape, nu departe, adică în brațele lui Pete. (…) Un umor recitit ingenios, pentru a-i deschide ferestrele către conotații și căi neașteptate, dar limpede coerente“. Doru Mareș, „Transa de a fi“ (Yorik.ro, nr. 33).