Stabilită în Anglia, dar născută la Târgu Neamţ, Licuţa Pântia ţine să adreseze cititorilor de pe meleaguri nemţene un mesaj din care răzbate bucuria editării primului său volum de versuri: „Pentru că prietenii trebuie să împartă orice, eu vreau să împărțim emoțiile unei mari bucurii, pe care o trăiesc în ajunul Sfintelor Sărbători, şi anume apariția primului meu volum de poezii… Vă mulţumesc din suflet pentru susținere, pentru încurajare și pentru că existaţi!”, spune autoarea.
„Poeziile Licuței Pântia sunt o dovadă în plus că sufletul românului este nesecat izvor de poezie și că doar românul se pricepe să-și aclame bucuria, să-și plângă dorurile, neputințele, soarta crudă, dar nu ca pe un vaiet continuu, ci ca pe o dorință de a-și găsi forța și curajul propășirii. Cuceritoare prin simplitate – tonul neaoș, uneori vesel, alteori trist, dragostea cu care vorbește despre țară, despre România, despre limba și plaiurile ei mirifice – cartea va fi cu certitudine un succes al unui debut în forță. Cu siguranță, ochii au lăcrimat de fiecare dată, la amintirea părinților dragi, deveniți icoane într-o casă uitată undeva între cer și pământ sau la citirea tristei povești a băiatului vânzător de flori. Versurile cărții au ceva care atrag, ceva misterios și curat, în același timp. Cu atât mai mult cu cât muritorul își aduce aminte de Ziditor, cade în genunchi și se roagă, cu umilință și profund respect, dar mai ales cu speranță. O carte plăcută, un premiu special în acest sens se poate acorda atât fiului autoarei, Constantin, care a făcut posibilă tehnoredactare cărții, cât și artistei plastice Abu Amar Monalisa, din Beer-Sheva, Israel, care ilustrează coperta I a cărții. Tocmai de aceea, poeta din Târgu-Neamț trebuie să continue să scrie, iar dacă i s-ar potrivi mai bine un adevăr, acela ar suna cam așa: «Pentru a realiza lucruri mari nu trebuie doar să acţionăm, ci să şi visăm; nu doar să plănuim, ci să şi credem» – Anatole France”, spune Gheorghe A. Stroia.
Autodefinindu-se drept „copil al simplităţii” sau „mic creion născut la sat/Trecut prin zbucium, dor şi patimi”, autoarea nu se poate desprinde de pământul strămoşesc şi de vatra satului natal. De aceea, Licuţa Pântia dedică acest volum părinţilor săi, Ion şi Aurica Pântia, a căror imagine luminoasă deschide cititorilor poarta către lumea satului românesc.
„Eu sunt copil al simplităţii
Născut pe-a veşniciei vatră
Un nor răzleţ pe cerul vieţii
Purtat de vânt la ţărm de soartă.
Când ochii plânsul îl uscară
Şi mă ardea sub tălpi pământul
O lacrimă din cer căzută
În braţe mi-a lăsat cuvântul…!
De-atunci, la porţi de suflet bat
Furând şi zâmbete şi lacrimi
Eu, mic creion născut la sat
Trecut prin zbucium, dor şi patimi.
Eu sunt o dâră de lumină
Fugită tainic dintr-o noapte.
Sunt chiar dovada că, în viaţă,
De nu renunţi şi lupţi… Se poate!”
„Ţărăncuţa de la Londra” este dovada vie a faptului că, oricât de departe ne-ar purta destinul, locurile natale rămân adevărata noastră casă, la care ne întoarcem mereu, ca la un izvor de apă vie.
Irina NASTASIU