De Ziua Internațională a Moașelor, profesioniștii trag semnalul de alarma

*Moașele n-au loc în spitale, meseria lipsește din statul de funcții

Ziua internațională a moașelor este sărbătorită în întreaga lume din anul 1992, la inițiativa Confederației Internaționale a Moașelor (ICM). Rolul moașelor este foarte bine definit în legislație, însă încet, încet, această profesie nu și-a mai găsit locul în statul de funcții al unităților medicale cu paturi. Dr. Silviu Verzea, purtător de cuvânt în cadrul Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, ne-a declarat că unitatea nu are angajată nicio moașă și, de altfel, nu este prins post de moașă în organigramă. „Nu am avut cereri din partea medicilor obstetricieni, iar dacă am avea, ar trebui să cerem aprobarea de la Ministerul Sănătății pentru înființarea postului și apoi să organizăm concurs. Nu pot eu opina dacă este sau nu nevoie de moașe în spital, știu doar că la nivel național este o întreagă discuție privind încercarea profesioniștilor din domeniu de a-și recâștiga poziția de altă dată. Știu că și Spitalul Județean a avut angajate moașe cu mulți ani în urmă, însă după pensionarea acestora posturile au fost transformate sau pur și simplu anihilate“, ne-a declarat dr. Silviu Verzea.

Asociația Moașelor din România (AMsR) Asociația Mame pentru Mame se aliniază sărbătoririi Zilei Internaționale a Moașelor și intensifică demersurile de susținere a reabilitării profesiei de moașă în România prin participarea la evenimentele dedicate acesteia. Comisia de Moașe din cadrul Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor filiala București a organizat, pentru data de 7 mai, Conferința centrată pe sănătatea gravidei. Moașele doresc să pună iarăși accent pe unul din obiectivele lor principale: îmbunătățirea experienței la naștere printr-o asistare centrată pe nevoile individuale ale mamei și fătului și nu pe rutina procedurală însoțită de hipermedicalizarea nașterii.

„Promovând nașterea naturală, este firesc ca Asociația noastră să sprijine orice demers îndreptat către reabilitarea unui cadru medical a cărui atribuție esențială este asistarea nașterii naturale. Cu ocazia Zilei Internaționale a Moașei, sărbătorită anual pe 5 mai, Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare și compania Houston NPA organizează simpozionul național «Moașa independentă – veriga lipsă». Evenimentul se va desfășura în Aula Academiei Europene HIV/SIDA și de Boli Infecțioase din cadrul Institutului Prof. Dr. «Matei Balș» din București, în data de 5 mai“, transmite Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare.
Potrivit Ordonanței 144/2008 art. 7, moașa urmărește o femeie gravidă, asistă nașterea și însoțește mama și copilul în perioada post-partum, adică primele 6 săptămâni după naștere, în situația în care totul decurge normal, fiziologic, adică în peste 70% cazuri. Tot moașa este abilitată să recunoască și să trimită către medic orice patologie care apare în decursul sarcinii, nașterii sau al perioadei post-partum. Ea este specialistul care educă cuplurile în timpul sarcinii în privința nașterii, alăptării și îngrijirii copilului (inclusiv sfaturi despre igienă și alimentație), iar după naștere se ocupă de consilierea mamelor în alăptare.
„Moașa independentă trebuie să-și scrie singură istoria în România, pentru a nu fi confundată cu ceea ce nu este. Medicul se ocupă de patologie, moașa de fiziologie. Doar că, în ultimii zeci de ani, medicul a preluat și partea moașei, ocupându-se el și medicalizând excesiv sarcina și nașterea. Acum este rândul moașelor să-și recâștige drepturile, să atingă un statut profesional de egalitate, de colaborare cu medicii obstetricieni-ginecologi. Mai exact, medicul se ocupă de patologie, de intervenție. Când nu este necesară nicio intervenție, medicul nu are ce să vindece, ce să repare, iar aici intervine rolul moașei, care așteaptă și nu intervine în normalitatea procesului“, a explicat Irina Popescu, Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare.
Deocamdată, printr-un proiect legislativ se încearcă readucerea moașelor în cabinetele medicilor de familie, mai ales în rural, unde educația sanitară a femeii de la marginea societății lasă mult de dorit și se reflectă, mai apoi, în starea de sănătate precară a gravidei, a lehuzei și a copilului pe care-l aduce pe lume.

Geanina NICORESCU