Dacă de Sf Valentin vedeai pe străzile din Roman tineri cu buchete de flori şi mici atenţii nu acelaşi lucru s-a putut sesiza ieri, când românii au sărbătorit Dragobetele.
Sărbătoare pur românească, nu de import, fără prea multă publicitate, a fost uitată de tinerii de azi. Se spune că în trecut Dragobete era un zeu al iubirii, un zeu dacic, denumit şi Cap de Primăvară, întrucât a reuşit să o păcălească pe Baba Dochia să îşi lase cojoacele. Mai exact, în bătrâni se povesteşte că Baba Dochia avea o fată vitregă pe care a trimis-o la un râu îngheţat să albească o haină. Zeul Dragobete a văzut-o cum se chinuia şi a ajutat-o, dăruindu-i în schimb o floare roşie şi una albă. Baba Dochia a văzut florile şi a crezut că vine primăvara, aşa că a alergat pe dealuri, renunţând pe rând la toate cojoacele. De la această legendă nu se ştie cum ţăranii au asociat această zi cu ziua în care păsările singure trebuie musai să îşi caute un partener. Această interpretare a semnificaţiei de împerechere a păsărilor s-a păstrat şi azi la sate: “da, la noi în sat se ştia că păsările îşi caută partener de azi, ca să nu rămână singure tot anul. Asta se ştia de Dragobete şi de aici şi tinerii au hotărât să le urmeze exemplu, drept pentru care pe vremuri se cuplau tinerii, chiar şi pentru o zi de teamă să nu rămână fără soţ sau soaţă” povesteşte zâmbind o bătrână din satul Poienari.
Azi, dacă te pui la întrebat prin sate de Dragobete trebuie să găseşti o bătrână care să mai ştie câte ceva de această sărbătoare, pentru că tinerii nu o sărbătoresc şi nici nu îi ştiu legenda. Poate şi de asta , azi, prin târg se chinuiau florarii să convingă trecători să cumpere, dacă nu un buchet de flori frumos ambulate şi asortate, măcar un bucheţel amărât şI zgribulit de ghiocei care să fie dăruit cu dragoste de Dragobete partenerei.
Dacă păsările mai ştiu de Dragobete şi îşi caută şi azi perechea pentru un an întreg sau până vreo gospodină se gândeşte că i-a venit sfârşitul în oală sau pe grătar, tinerii şi nu numai, aşteaptă 1 sau 8 Martie ca să mai defileze ţanţoşI pe străzi cu buchete imense sau punguţe de cadouri, metodă ieftină şi la îndemână oricui de a-şi spăla din păcate sau de a-i arăta puţină dragoste.
S. VASILIU