Începând cu perioada postbelică și mai cu seamă odată cu epoca războiului rece, alegerile prezidențiale din SUA au căpătat o relevanță globală. Această realitate este resimțită cu atât mai acut în prezent, când însuși războiul rece a fost, cumva, redimensionat. Și asta se întâmplă azi, ca și ieri, nu pentru că lumea întreagă ar putea fi vizată de diferențele ideologice dintre republicani și democrați, care au anumite specificități, desigur, prin comparație cu jocul ideologiilor așa cum este acesta cunoscut pe continentul european. În traducere continentală, republicanii sunt situați la dreapta, în zona conservatorismului, iar democrații, care mai sunt supranumiți „liberali“, la stânga, întrucât împărtășesc o perspectivă progresistă. Sigur, atât în cadrul Partidului Republican, cât și în cel al Partidului Democrat, există variate facțiuni, realitate ce devine relevantă mai cu seamă în timpul alegerilor primare, stadiu în care se află, iată, și ciclul electoral actual. Dar, repet, nu acestea sunt relevante, nici în imediat, nici pe termen mediu sau lung. Ceea ce contează, de fapt, și pentru americanii ca atare, dar și pentru cei care conștientizează, oriunde ar trăi, importanța poziționării SUA în spațiul global contemporane este specificitatea abordării politicii internaționale de către cei care se află în competiție pentru a ajunge să dețină fotoliul de la Casa Albă. Din acest punct de vedere, la momentul actual, în Statele Unite pare că se prefigurează o competiție finală între Donald Trump, din partea republicanilor, și Hillary Clinton, din partea democraților. Deși ar putea să pară că cele două mandate ale președintelui Barrack Obama, de asemenea democrat, ar putea să-i creeze un dezavantaj – o prea lungă guvernare democrată – Hillary Clinton are, în fapt, toate șansele să devină prima femeie președinte al SUA, mai cu seamă în condițiile în care îl va avea drept contracandidat pe multimiliardarul Trump. Iar acest lucru se întâmplă întrucât acesta din urmă nu va reuși să cumuleze nici măcar toate voturile disponibile din partea votanților republicani, dat fiind populismul de sorginte fascistoidă pe care îl promovează discursiv. Urmărind să iasă din tiparele multiculturalismului și ale toleranței, care au creionat, în ultimele decenii, ceea ce și pe continent cunoaștem sub denumirea de „political correctness“, Trump se îndreaptă spre tiparele unui neofascism care ar putea îndrepta SUA spre dezastru.
Întrebarea care se pune este, totuși, de ce anume ne-ar viza, pe noi, ca și pe alții, alegerile americane? În primul rând, e o evidență deja, SUA reprezintă o garanție de securitate nu doar pentru statele europene, ci și pentru țări aflate în diverse zone ale lumii. Cu un președinte precum Donald Trump, politica internațională a SUA ar putea deveni impredictibilă, ceea ce deja ar suna teribil de periculos. Pe de altă parte, continuând calea întreținută de președintele Obama, Hillary Clinton ar menție SUA, ca președinte, în limitele unui actor extrem de important pe arena internațională, dar un actor care, în același timp, are o strategie bazată pe raționalitate, și nu pe răbufniri de moment, de cele mai multe ori de natură isterică, așa cum a demonstrat Donald Trump că este capabil de-a lungul competieției electorale. Date fiind crizele cu care se confruntă spațiul european, pentru care NATO și, deci, SUA constituie principala garanție a securității, alegerile prezidențiale din SUA ne vizează, așadar, cu asupra de măsură. Prin forța sa militară și prin rolul esențial în cadrul NATO, SUA sunt mai aproape de noi decât ne-am putea imagina. Și e bine că lucrurile stau așa. După cum ar fi foarte bine ca ele să rămână ca atare, câtă vreme există spreanța că cetățenii americani nu vor trimite la Casa Albă un președinte inavuabil.
Dan MISĂILĂ
