Oricât și oricum aș suci și ocoli problemele pe care mi le pun sub această titulatură, cea mai delicată este aceea a corupției în justiție. Nu a corupției teoretice și a luptei anticorupție globale, ci la modul cel mai concret și punctual.
Așadar, presupun că sunt ministru al justiției și mi se pune în față un dosar „beton“ din care rezultă că judecătorul X este corupt, numai bun de trimis în judecată penală, cu argumente puternice în favoarea arestării preventive. Ce faci în această situație, domnule ministru, acum să te văd, mai ales că ai declarat undeva, mai sus, că vrei să-ți aperi oamenii ca o cloșcă?
Opțiuni posibile:
– îmi declin orice competență, nu am sau declar a nu avea nici un rol în această problemă;
– îl chem pe respectivul la mine și îi sugerez, cu dosarul pe masă, că e bine să se retragă din justiție, discret și urgent; acesta se pare că era un (bun?) obicei al unui fost ministru;
– îl ofer pe tavă presei și opiniei publice;
– îl supun discuției colectivului în care lucrează;
– sesizez Consiliul Superior al Magistraturii, după care caut să evit orice implicare în chestiune;
– avizez de urgență arestarea preventivă și sugerez împotriva lui tratamentul juridic penal cel mai dur.
Din ideile de mai sus, și față de competențele actuale, eu aș alege/aș propune următoarele:
– nu aș vrea, nu cred că ar fi normal, să dispun arestarea unui magistrat, în formula actuală, în care ministrul este om politic, reprezentant al guvernului – putere în stat;
– această măsură ar trebui luată sau aprobată numai de un organ colectiv, cum ar fi CSM-ul, pe baza unui dosar complet, obligatoriu cu ascultarea învinuitului.
Cât despre implicare sau neimplicare, sunt două variante: nu, în formula actuală; da, dacă ministrul este apolitic.
Judecător Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com