Puteți râde: sunt un om care gândește și scrie despre condiția mea și a branșei mele, unii m-ar putea considera mâine-poimâine un lider sau formator de opinie (mai știi?) și totuși nu pot răspunde scurt și clar la întrebarea din titlu.
Am pus această întrebare și altora, chiar persoane importante, cu atribuții în domeniu; pur și simplu nu am primit nici un răspuns demn de menționat.
Poate mi-a scăpat mie – poate există undeva o definiție într-o frază, sau un studiu amplu, care să clarifice problema.
Este știut că o problemă bine pusă conține suficiente premise pentru rezolvarea ei. Eu cred că, pe tema aceasta, pur și simplu, nu s-a pus problema suficient de bine. Despre reforma în justiție se vorbește la modul declarativ, așa cum se vorbește despre reformă în general, despre privatizare, despre lupta anticorupție, despre aderarea la structurile europene etc. Dar, dacă în multe din domeniile enumerate s-au clarificat în mare parte noțiunile și s-au făcut destui pași concreți notabili, în ce privește reforma în justiție suntem încă în mare ceață, iar practic s-au făcut doar tentative, încercări timide, izolate, de loc structurate într-un sistem coerent.
Aș mai spune un lucru: pe această temă nu s-a făcut o reală dezbatere publică, nu mai vorbesc de valorificarea ideilor exprimate.
De aceea, în această problemă am nevoia cea mai mare de colaboratori și fac apel la cititori: Ce este reforma în justiție?
- Încă o dată: ce este reforma în justiție?
Până voi primi idei de la cititori (de sus – persoane însemnate și abilitate, sau de jos – „pălmași“ ai justiției și simpli cetățeni) să încerc și eu un răspuns, în câteva idei.
– idei de sorginte externă și constituțională: egalitatea (reală, practică, punctuală) a puterii judecătorești cu celelalte două;
– eficientizarea și operativitatea actului de justiție: o justiție „lungă“ este agasantă și descurajantă. Rezolvarea problemei înseamnă mărirea numărului de personal, a sediilor, a dotărilor etc.
– mutarea interesului opiniei publice (prin presă, mai ales) de la cauzele singulare, oricât de spectaculoase, la cele multe, care privesc pe cei mulți;
– rezolvarea punctuală și operativă a chestiunilor „simple“. Exemplu, accesul la justiție împotriva măsurilor procurorului – problemă discutată de câțiva ani, tranșată constituțional, nerezolvată nici azi de legiuitor;
– publicitatea reală a tuturor procedurilor și dosarelor, prin presă și organizațiile non-guvernamentale, aceasta fiind, după părerea mea, singura armă cu adevărat eficientă împotriva neregulilor, a greșelilor, a corupției;
– ajutor concret și multiplu acordat justițiabililor simpli și cu resurse limitate: scutiri de taxe de timbru și asistență juridică gratuită (suportată de stat);
– clarificarea rolului concret al persoanelor și instituțiilor: ministru, Curte Supremă, CSM etc.
Judecător Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com