Curriculum vitae ½ (8)

Gheorghe MOROȘANU

nihilsinegeo@yahoo.com

Lecturi

Închipuiți-vă că a venit și timpul să citesc. Prima carte despre care îmi amintesc a o fi ținut în mână (carte de lectură, nu vorbesc despre cele două volume inițiatice, lecturate în cenaclul în doi de la Bolătău) a fost Călătoriile lui Gulliver. Era ceea ce aș denumi acum o ediție prescurtată, populară și ilustrată a celebrei cărți, mai curând o carte cu poze pe tema respectivă, având pe rama paginii câteva fraze. Dar am citit-o? Am citit-o, asta e.

A doua carte citită (iarăși anticipez, eram de acum strămutați la Piatra Neamț) a fost Povestea lui Harap Alb. Asta era deja o carte adevărată, de zeci de pagini, citită întreagă – o lectură veritabilă. Am fost fascinat și tulburat, evident.

Adevăratele lecturi – constante, continue – vor fi cele de la biblioteca școlii din Dumbrava Roșie, după strămutare. Vom reveni.

Să terminăm cu Hangu

Într-o zi, când mama și bunica veneau de la prășit din fundul grădinii, bunica s-a oprit la colțul casei și a început să dea cu sapa în tencuiala de lut, acoperită cu var alb. Eu am fost consternat: pur și simplu începuse să dărâme casa.

Două scene:

1. Sătenii și-au dezgropat morții din cimitir și i-au urcat și îngropat în alt loc, pe un deal, unde apoi s-a construit o nouă biserică. Am în fața ochilor (în memorie) o fotografie cu o roabă de oase omenești înconjurată de un grup de săteni. Deci nu știu dacă îmi amintesc propriu acel episod, sau cred eu că mi-l amintesc, pentru că am privit de multe ori acea fotografie.
2. Eram în cabina unui camion, în brațele mamei, era noapte, mama îmi repeta să mă țin de o bară îndoită care era în fața mea, iar eu mă țineam ascultător, crezând că asta este o măsură de siguranță la drum.

Etapă nouă: Piatra Neamț

În lada acelui camion era casa noastră, desfăcută lemn cu lemn, iar mașina ne-a dus la marginea orașului Piatra Neamț, pe un câmp plin de somnoroase, niște plante înalte și drepte, mai înalte ca mine, cu flori galbene.

Era în anul 1958 sau 1959.

Pe acel câmp cu somnoroase, între Piatra Neamț și Dumbrava Roșie, am fost primii sau printre primii strămutați.

(Dar ce se întâmpla? Mai trebuie oare să explic? Locul nașterii mele urma să devină fundul lacului de acumulare, iar la Bicaz începuse deja de câțiva ani construirea celei mai mari ctitorii a socialismului românesc, de inspirație rusească: barajul și hidrocentrala. Camionul în care mă țineam de bară a trecut pe lângă barajul în construcție, pe la baza lui, dacă vă puteți imagina acum așa ceva, pe unde încă se mai strecura și apa Bistriței, și treceau chiar plute. În urma noastră, nu după mult timp, barajul s-a închis, apa a început să se adune în lac, plutăritul s-a încheiat pe veci, iar oamenii au fost mânați, cu casele în mașini, mai ceva ca duși de puhoi. Paranteza asta ar putea ține cât să încapă în ea un roman-fluviu; eu o voi închide aici.)

La Piatra Neamț, pe câmpul cu somnoroase, mai întâi au fost date jos din mașină două pale de acoperiș, din care s-a închipuit un cort. În el am locuit nu știu cât timp, până când s-a ridicat din nou casa.

În această casă au fost găzduiți temporar zeci de oameni, adică toți hanganii care s-au strămutat după noi. Nu-mi amintesc mare lucru, decât că erau mulți, iar un copil striga uneori: Mamaie, mi-i foaaame!

Lungi perioade am călcat lut, sub comanda bunicii Zenovia, pentru tencuiala casei. Lut cu paie.

Partea anterioară ( Curriculum vitae ½ (7) )
Partea următoare ( Curriculum vitae ½ (9) )