Încă unul, și gata:
Sâmbătă, 29 iulie, Schitul Sihăstria.
Sculat înainte de cinci, m-am lingușit la părintele văcar pentru o sticlă de lapte – mi-a refuzat banii, dându-mi-o numai pe bogdaproste – am făcut câteva fotografii și am încălecat. Din discuțiile cu oamenii de aseară am aflat că schitul are patru sute de oi și câteva zeci de vaci. De asemenea am văzut ateliere, circulare etc. Și dacă imaginea unui călugăr-văcar nu prea șochează, poate fi inedită aceea a unui călugăr sudor. Eu am văzut așa ceva la schitul Sihăstria.
Cu durerea de măsea reactualizată, mă angajez spre Pipirig și Petru-Vodă. În satul bunicului David Creangă mănânc puternic la restaurant, mă hodinesc puțin și iar la drum. Urcuș teribil. Mă depășește o pereche de francezi cu o mașinuță. Tineri, el conduce atent, ea se uită la mine cu milă. Sus, la capătul puterilor, îi găsesc opriți la o cafea. Pe ei:
– Bonjour, je vous dérange, non.
Am întrebat, mi-am răspuns singur și m-am așezat turcește lângă ei, gâfâind. Imediat m-au rugat cu cafea.
– Avec du sucre?
– Oui, deux morceaux.
Și dă-i „conversation“. Pe teme turistice, auto și ciclo, geografice, lingvistice etc. Am făcut fotografii, eu cu Zenit-ul, franțuzul cu Canon. Pe urmă, schimb de adrese și le-am promis că îi voi vizita în Franța peste nu știu câți ani. Foarte simpatici, el urâțel și cam șpanchi, ea șarmantă, cum le stă bine unor francezi. Fata se tot uita la transpirația mea: „C’est dure, n’est pas?“ Iar eu, la plecare, cu un picior în scară: „Et maintenant, nous ferons un concours, oui? Pe cai! Au revoir“.
Meseria 12, operator PAL
În timp ce eu puneam fier în zidurile Metroului, la Piatra Neamț se inaugurase un mare Combinat de Prelucrare a Lemnului – CPL (Se făcuse câte unul în fiecare județ). Acolo lucra mama, femeie de serviciu la birouri. Lipicioasă și pontoasă cum era, se avea bine cu toată lumea și avea o mare trecere, fiind renumită ca o înțeleaptă și o cultă, cu care orice intelectual avea ce discuta.
Mi-a aranjat o slujbă acolo, mi-a scris, iar eu am dat curs invitației, pentru că se împliniseră doi ani de Metrou și aveam deja fum de tren, cum v-am mai spus. (Acum, era un fum invers: de întoarcere). M-am întors pe ocolite, mergând cu bicicleta prin țară, cum am povestit mai sus.
Am intrat ca operator PAL, adică muncitor la fabricarea plăcilor aglomerate din lemn (asta înseamnă PAL).
Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com