Curriculum vitae ½ (35)

(Ultima era o anchetă la miliție, fiind el bănuit, fără nici un temei, desigur, că ar fi spart niște vestiare de la gura tunelului). Pocăitul, la intrarea în șut, dădea plin de râvnă câteva zeci de lopeți, apoi deodată făcea o figură de muribund, ducea mâna la stomac și spunea că trebuie să meargă „pentru el“, deci să iasă la capătul galeriei, cale de patru kilometri. Astfel, sarcina punerii în operă a betonului rămânea practic în spatele celorlalți doi, care, în paranteză fie spus, nu puteau spera la altă soartă, ca recruți în ale șantierelor ce erau.

Dar situația nu a durat mult. Căci într-o bună zi, șeful de lot a apărut cu o hârtie în mână și i-a anunțat că sunt detașați, întreaga echipă, la Metrou-București. Gâlmă-mare a sărit ca ars:

– Ia stai, dom’le, cum vine asta? Ce, ne mutați cum vreți, unde vreți?

– E dispoziție de la șantier, eu trebuie s-o aplic.

– Aplici pe p… mă-ti, a comentat „brigadierul“ în surdină. Și tare: Dar cu ce mergem?

– Cum, cu ce? Nu este tren, avion, treaba voastră.

– Pe asta s-o crezi dumneata. Nu trebuie să trecem și noi prin comună, să luăm ceva bagaj, să lăsăm răspuns la familii? Ne puneți o mașină la dispoziție.

– Tată, zice Gâlmă-mic, da’ eu am buletinul la miliție.

– Chiar așa, ce fac cu buletinu băiatului? L-ați băgat în anchetă, că e hoț…

Gheorghe MOROȘANU

nihilsinegeo@yahoo.com