Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
Ar mai fi totuși ceva de spus despre această perioadă? Cred că nu am scris în Jurmil despre tabăra de ski de la Măneciu-Ungureni, două săptămâni de iarnă superbe, unde am vizitat mănăstirea Suzana, și unde m-a vizitat mama.
Meseria 7, operator chimist la Săvinești
Când m-am întors din armată, trebuia să-mi caut ceva de lucru, nu? M-am eliberat la 10 februarie 1974 și am fost angajat la Combinatul de Fire Sintetice Săvinești, în ziua mea de naștere – 21 martie 1974. (Și acest episod este scris undeva, dar nu cred că mai am textul.)
Ce era și ce s-a întâmplat acolo?
– era un combinat imens, cu 22.000 de angajați, cu disciplină și tradiție muncitorească exemplare, ba chiar era un imens colectiv de elită, din care orice om se simțea mândru că face parte. (Să vedeți ce este acum, în anul 2008: un parc industrial mort, multe clădiri cu geamuri sparte și paznici care păzesc ceva ce nu tentează pe nimeni. Într-o zi a acestor ani, am mers acolo, cu trei colege ale soției, unde, într-o hală inutilă, o firmă depozita și vindea covoare, aduse de nu știu unde.)
Sună a nostalgie comunistă? O fi, dar experiența muncii și a disciplinei de colectiv pe care am trăit-o la Săvinești ar mai prinde bine și acum.
– acolo, la secția Poliamid IV, eu supravegheam o instalație imensă, cu vase mari și conducte prin care treceau tot felul de substanțe – în special, apă, aer și gaz, colorate diferit –, tot la o oră trebuia să notez parametrii de pe ceasurile de control într-un caiet, încât îmi suna ceasul în cap la fiecare oră scursă, în rest, știți ce făceam? Citeam și scriam, domnilor. Sunt de atunci 32 de ani, și niciodată nu am mai avut, ca atunci și acolo, atâta timp pentru citit și scris.
Și totuși, după doi ani mi-a venit ceea ce am numit mai târziu „fumul de tren“ și dorința de a-mi schimba condiția. Deci, am plecat pe șantier.
De ce? Fiindcă că voiam să trăiesc pentru a scrie. Și pentru că mi-am amintit că eram rodul unei hidrocentrale și, având o obsesie pentru acest gen de construcții, de care era plină țara pe atunci, am vrut să lucrez și eu la un astfel de edificiu.
Meseria 8, betonist în tunel
Așadar, am plecat împreună cu Mitică (unul din cei 8 Ichimi, vă amintiți?) cu gândul de a merge la șantierul hidrocentralei de la Sebaș-Alba. Era cea mai în vogă atunci, toată lumea povestea ce bani frumoși se câștigă acolo, tineri eram, romantic eram…