Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
TATA
Tata și bicicleta. Din când în când, rar, venea pe la noi tata, cam cu fereală, pentru că nu era bine primit, mai ales de bunica, înțeleg abia acum. Stătea de vorbă cu mine, mă lua prin oraș, odată m-a dus pe bicicletă până la Căciulești, cale de vreo 15 kilometri, acolo unde era strămutată bunica, mama lui.
Tata era un om fercheș, curat și dichisit îmbrăcat, cu cizme de piele lustruite (aveau un nume nemțesc, Bilger sau ceva asemănător). Mereu mă pigulea de tot felul de floace care îmi apăreau pe haine. Cât despre bicicletă, care, evident, mă fascina, îmi promitea că o să-mi cumpere și mie una. „Dar să n-o dai la copii, că ți-o strică“. Asta era grija lui cea mai mare, mi-a repetat-o de multe ori. Ei bine, prima bicicletă mi-am cumpărat-o singur, și nici măcar din primele mele salarii, ci pe când aveam vreo 22-23 de ani și lucram la Metrou – București.
Furat și recuperat. Că tot am povestit despre tata, introduc aici o amintire de acum veche: Eram la Ceahlău, la mătușa Maria Platon, cred că mama era la prășit în grădină. A venit tata, tot cu bicicleta, m-a găsit singur, mi-a spus câteva drăgălășenii (cred că era un trombonist, nici nu era greu cu un copil), mi-a arătat o bancnotă nouă de un leu (o văd și acum în ochi, sunt convins că mi-a arătat-o, nu mi-a dat-o, cu asta m-a cucerit, m-a urcat pe bicicletă și m-a luat cu el). M-a dus la bunica paternă, mama lui, și acolo, el și bunica m-au învățat să spun câte ceva rău despre mama, nu-mi amintesc ce anume, dar sigur am fost îndoctrinat, în sfârșit, am stat un timp la acea bunică (el, tata, a plecat, avea treburi, la plute sau la altele), până într-o zi când a venit mama cu un milițian ca să mă ia. Nu știu nimic altceva, decât că milițianul a forțat lacătul de la un lădoi, probabil ca să ia de acolo ceva din lucrurile mele, și am plecat împreună cu mama.
N-am știut atunci despre aventurile mamei cu divorțul de tata. Mi-a povestit ea mai târziu, cum că la proces, tata era foarte mândru, și i-a spus judecătorului, încercând să obțină custodia mea: Dar ea nu are bani să țină un copil. La care judecătorul i-ar fi replicat: O să aibă…, adică îl va obliga pe el la pensie alimentară. Știu că mama a vrut să-i facă acțiune în justiție, sau chiar i-a făcut, nu mi-e clar, dar niciodată de la el nu am avut un venit lunar, cum scrie legea.
Apropo, mai știu, de la mama sau din altă sursă, că tata câștiga bani mulți la plute, că era un băutor fruntaș, că, la crâșma lui Petrică Pîntea din Hangu, depusese 4.000 de lei, iar când venea el cu colegii, nu se mai obosea să scoată bani din buzunar, ci striga la cârciumar: Scade de acolo, nea Petrică, și dă de băut la băieți. Și cânta, împreună cu băieții: Păsărică mută-ți cuibul/Că vine badea cu plugul. Păsărică mută-ți casa/Că vine badea cu coasa.
Partea anterioară ( Curriculum vitae ½ (13) )
Partea următoare ( Curriculum vitae ½ (15) )