Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
Primele: litere, scrieri, lecturi
Scrieri
Prima mea scriere a fost o scrisoare către cei doi arheologi, soții Păunescu, plecați de tot sau numai temporar în București. Desigur, mi-a dictat mama, sigur m-a direcționat serios, dar am scris-o domnilor! am scris-o într-o zi și fără prea mare caznă – despre asta risc a spune că-mi amintesc propriu, chiar dacă mai degrabă știu povestea de la mama, care a spus-o de multe ori, multora, chiar și mie.
Aici, povestea ia o turnură serioasă. A aflat satul despre aventura mea intelectuală, și toate babele au sărit cu gura pe mama, cam așa: Tu, Catrină, da tu ești nebună? Strici capul copchilului, nu-ți dai seama?
Ei bine, biata, geniala și fericita mea mamă nu mai avea încotro, oricâte babe i-ar fi venit pe cap, pentru că eu nu o mai slăbeam: în cel mai scurt timp am terminat literele, am legat cuvintele cum trebuie, și am început lectura, domnilor!
Ce nu-mi este clar nici acuma, e dacă nu cumva pe bune mi s-a stricat capul cu aceste tentații pre-timpurii, deși în ultimii cincizeci de ani mai mult am întrerupt acele sublime activități decât le-am exersat.
Dar în viziunea țațelor de la Hangu evoluția mea avea și o latură pozitivă. Hanganii, ca toți românii, au avut dintotdeauna respect pentru știința de carte. Omul cu carte, în concepția lor, era destinat unei ascensiuni sociale remarcabile. Așa că, o mătușă a mea, în concluzie la toate comentariile asupra evoluției mele literar-intelectuale, a spus așa: „Măi, Ghițișor, să știi că tu ai călcat într-un căcat de boier!“
Partea anterioară ( Curriculum vitae ½ (6) )
Partea următoare ( Curriculum vitae ½ (8) )