Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
Nu i-am văzut niciodată femeia. Poate murise, poate era bolnavă… Se ocupa singur cu micile treburi ale casei: scotea apă de la fântâna din curte și dădea mâncare la păsări, îngrijind mai ales de câteva rățuște fără cloșcă. Simțindu-ne prezența, a intrat în vorbă cu noi, ne-a povestit câte ceva din viața lui… La sfârșitul uneia din mesele noastre a adus o mână de
prune pe care ni le-a întins îmbiindu-ne: „Luați, mâncați“. Gestul s-a repetat în fiecare din zilele următoare. Nu știu cum le culegea. Probabil i le aduna nepotul, un băiat care venea uneori pe acolo. Dar întotdeauna când înțelegea că am intrat în curte, apărea ținând în mâini fructele pe care le adăugam la prânzul nostru.
Într-una din amiezi, când stația își contenise zgomotul și noi căutam umbra cireșului, curtea își trăia viața obișnuită. Rățuștele umblau de colo-acolo ciugulind, iar nepotul se juca prin grădină. Desfăcând pachetele, căutam cu privirea spre ușa casei de unde știam că trebuie să iasă bătrânul. După câteva minute apăru încet, cu căușul mâinilor plin de fructe. Ajunsese la câțiva metri de noi, când deodată mersul i se întrerupse.
Partea anterioară ( Curriculum vitae ½ (26) )
Partea următoare ( Curriculum vitae ½ (28) )