Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
La o oră de franceză, eu am pus că citesc L’Albatros, cred că este a lui Baudelaire. Când am pronunțat titlul, am auzit-o pe Doamna zicând: Prost! Am mai zis o dată titlul, ea mi-a spus la fel: Prost! Am rămas chiar prostit, Doamna nu folosea asemenea cuvinte în relația cu noi. În sfârșit, după a treia încercare, am înțeles ce era de înțeles: Doamna îmi repeta corect ultima silabă a cuvântului, în ideea că trebuia să pronunț și s final: tros.
La Literatură universală, am avut de făcut un referat despre Peer Gynt. L-am conceput atât de prozaic și de stupid, am înțeles atât de puțin din frumusețea și farmecele ascunse ale textului, încât Doamna m-a mustrat puternic, deși deja ținea la mine și mă aprecia. Era nemiloasă în probleme de idei.
Soțul ei era actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Împreună (el, ea și noi câțiva elevi) am pus în scenă un text al lui Calistrat Hogaș. Aflați că am jucat pe scena Teatrului Tineretului, de unde au plecat Florin Piersic și o grămadă de alți mari actori.
Aveam rolul cel mai secundar posibil – un cioban care abia deschidea gura, dar o deschidea greu nu numai pentru că avea puține vorbe de spus, ci și dintr-un mare trac, mai ales că era vorba să facă avansuri unei ciobănițe – chestie care nu-mi ieșea de loc. Nu știu cum am fost menținut în rol, sigur nu am scos nici un fel de aplauze, deși, pe total, piesa a fost apreciată. Ceea ce a fost important a fost că am jucat pe scândură, am simțit fenomenul, am participat la repetiții, repetițiile fiind cel mai frumos lucru în teatru. Părerea mea.
În final de liceu, când tot elevul urma să meargă la un concurs de admitere la facultate, și eu la fel, evident că toată lumea știa că eu nu am nici un ban. Doamna Danetti, în combinație cu D-l director Mancaș, mi-au pus pe un carnet CEC 700 lei, sumă cu care am putut merge până la Iași.
Partea anterioară ( Curriculum vitae ½ (21) )
Partea următoare ( Curriculum vitae ½ (23) )