Curriculum vitae ½ (20)

Gheorghe MOROȘANU

nihilsinegeo@yahoo.com

Liceul

„Liceul, formidabil timp. Distracție pe veci nemaiîntâlnită și nemaiîntâlnibilă“. Așa mi-a scris, în armată, colegul și prietenul meu Dorinel Buruiană. (Este un alt citat pe care nu am nevoie să-l verific.)

La liceu, pe timpul meu, era obligatorie uniforma – un costum de culoare închisă. Mama nu a avut bani de uniformă, dar mi-a întors pe dos un costum de căpătat, dintr-un material foarte bun, așa că pot spune că eram ceva mai elegant decât colegii mei.

Eram într-o clasă cu o grămadă de fete. În toate colectivele prin care am trecut și după aceea am fost răsfățatul fetelor, mai puțin în armată, la Metrou și la șoferie.

În liceu am început (am continuat) să citesc imens. Eram înscris la biblioteca județeană, dar aveam și biblioteca liceului, unde citeam loco și ascultam muzică la un pick-up.

Prima mea notă la limba română a fost 4. Mi-a pus-o doamna Potîngă, soția tovarășului Potîngă (așa se recomanda ea la telefon, unde rezolva o grămadă de chestii, pentru că soțul dumneaei era un șef mare la partid). După acea notă de 4, doamna Potîngă s-a dovedit a fi o femeie de treabă, singura ei vină fiind că a fost făcută profesoară într-o perioadă istorică în care Eminescu, Blaga și Arghezi erau interziși. Doamna Potîngă mi-a trimis versurile la un concurs, la care am câștigat ca premiu un aparat foto de 70 de lei, și de aici a început una din cele mai fascinante chestii ale vieții mele: activitatea de fotograf și marea pasiune pentru această artă. Mulți ani după aceea, mi-am asigurat traiul cu această meserie colaterală.

Erau fete, dar eram și 5 băieți:

1. Eu.
2. Constantin (Ticu) Costea. Actualmente jurist, vine uneori în ședința mea de judecată. Mi-a fost coleg de bancă (în prima bancă), iar eu îi luam subtil pachetul de țigări din buzunar și-l aruncam pe jos, ca să-l vadă profesorul, eu fiind un mare activist anti-fumat. (După un timp, am devenit și eu un fumător normal.)
3. Alexandru Trandabăț, perfectul și premiantul clasei, la concurență cu o fată care se numea, pur și simplu, Mița Baston. A murit săracul, după ce devenise medic.
4. Alexandru Caia, simpaticul nostru, care, când era ridicat la temă, făcea un pas înainte, spunea „deci“, apoi se bloca. Era cel mai bun băiat dintre noi. Avea scrisul cel mai frumos.
5. Dorinel Buruiană, cel cu scrisoarea din titlu. Destupat, degajat, simpatic, prezență de lord.

Prima vacanță de liceu, prima muncă adevărată.

În timpul primului meu an de liceu, mama mea a fost martor la un accident auto: un vecin de-al nostru, tânăr, mergând cu bicicleta pe stradă, a virat brusc la stânga și a fost lovit și zvârlit câțiva metri în aer de o mașină mică. Mașina aceea era condusă de un maistru constructor care lucra la blocuri. Mama fiind martor ocular, a fost citată la proces. Nu știu ce a declarat ea acolo și cum s-a terminat procesul, dar știu că, în prima mea vacanță de liceu, eu căutând de lucru, acel maistru m-a angajat la șantierul care construia blocuri în Piatra Neamț.

Partea anterioară ( Curriculum vitae ½ (19) )
Partea următoare ( Curriculum vitae ½ (21) )