Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
- Vânzător de sticle goale, la Bacău.
Nu trebuie să mai dau detalii, am scris mai sus.
Și dacă tot am intrat în subiect, s-o punem și pe cea de la pct. 0 (așa e scrisă pe plic):
- Vânzător de fier vechi, plumb în ochi.
În colonia de la Piatra Neamț, nu știu dacă înainte de plecarea la Bacău, sau la revenire, împreună cu un întreprinzător mai mare ca mine, pe nume Manea, luam (furam?) din parcul rece al coloniei (un țarc cu mașini defecte) baterii auto pe care le dezmembram și din care scoteam plumbul, un fier vechi cu valoare mai mare ca a fierului la centrele de colectare. Ca să-l scoatem și să-l facem bun de vândut, trebuia să-l topim în niște cutii de conserve, pe o plită. Pentru că plumbul se lipea de acele cutii, mi-a venit ideea să turnăm apă rece după topire. Am turnat numai o dată, pentru că plumbul fiert, în contact cu apa rece, a făcut explozie și mi-a sărit în ochi. Un strop din acel plumb mi s-a lipit pe ochiul stâng (închis la timp) și mi-a lăsat o urmă clară pe ambele gene, pentru mulți ani. Se pare că acum n-o mai am.
- Culegător de zmeură, la Broșteni.
La sfârșitul clasei a VIII-a, am plecat într-o expediție lungă pentru mine, cel de 15 ani, cu o „ocazie“ până la Hangu, apoi pe jos, de la Hangu până la Ceahlău, pe la coada lacului – uitați-vă pe o hartă și veți vedea că sunt ceva kilometri. Aveam bagajul într-o găleată de tablă, în care erau lucrurile mele. Am oprit o zi-două la mătușa Maria lui Platon, lângă pescăria de la Durău, după care am mers mai departe, spre Broșteni. (Acolo erau rudele noului soț al mamei, pe nume Moglan, despre care nu am multe a vă povesti.) Odată ajuns, am mers la cules zmeură, pe bani. A fost frumos, interesant, palpitant, o natură teribilă, sălbatică (acolo am văzut singurul animal sălbatic din viața mea, în mediul lui natural – un cerb superb, maiestuos, într-o văgăună).
Partea anterioară ( Curriculum vitae ½ (17) )
Partea următoare ( Curriculum vitae ½ (19) )