În perioada interbelică, nemţenii serbau cu multă evlavie Sărbătoarea Naşterii Domnului, păstrând totodată cu sfinţenie datinile şi obiceiurile specifice acestei perioade a anului. Pluguşorul, Capra, Ţurca, Ursul sau Sorcova sunt doar câteva din obiceiurile ancestrale, pe care locuitorii urbei de la poalele Pietricicăi le valorificau an după an, conştienţi că acestea asigură dăinuirea poporului român peste veacuri. „Profesorul Al. Epure de la Liceul «Roman-Vodă» din Roman, consemna, la 17 decembrie 1934, într-un ziar local, în articolul intitulat «Datini de Anul Nou», obiceiurile prilejuite cu ocazia acestui eveniment în cuprinsul judeţului nostru. «Poporul român, cu toate vitejiile prin care a trecut în decursul vremurilor, nu se putea lipsi de petrecerile şi distracţiile legate de Anul Nou. Seara de Anul Nou era cea mai bogată în datini şi credinţe, cea mai misterioasă şi totodată una dintre cele mai plăcute pentru întreaga suflare românească»”, arată prof. Gheorghe Radu, în volumul „Pagini alese din istoria județul Neamț”. Între obiceiurile de Anul Nou, cel mai frumos şi mai vechi rămâne „Pluguşorul”, obicei cu rădăcini adânci în spiritualitatea românească, ilustrând una dintre ocupaţiile de bază ale poporului nostru. Potrivit tradiţiei, „Plugușorul” se recita din casă în casă, în Ajunul Anului nou, seara sau până în dimineața Anului Nou. „Plugușorul” era însoțit de buhai – un vas de lemn de forma unei putini, cu fundul acoperit cu piele de capră sau de oaie, care sugera răgetul sau mugetul animalelor care trag brazda. De asemenea, alături de plug şi buhai, urătorii purtau bice şi clopote de vite sau tălăngi. În vechime, plugul era unul adevărat, împodobit cu crengi de brad şi panglici, tras de doi sau patru boi. „Presa care apărea atât la Piatra-Neamţ, cât şi la Roman consemna, ca obiceiuri de Anul Nou, în afară de «Plugușor», Ţurca sau Capra, Ursul, Semănatul, Sorcova, Jocul păpuşilor ş.a. Şi încă ceva. Toată presa amintită îndemna la iubirea datinilor strămoşeşti, întrucât ele formează legătura între generaţiile care au dispărut şi cele ce au venit după dânsele. Îndemnul este spre a asigura dăinuirea neamului nostru în lume, a glorificării celor ce au apărat independenţa şi libertatea, gloria şi faima poporului român”, adaugă prof. Gh. Radu.
Irina NASTASIU