Numărul 34 al revistei vedea lumina tiparului chiar pe data de 5 octombrie a anului 1924, adică exact în urmă cu 92 de ani.
Alături de rubricile deja consacrate, dedicate „Copiilor silitori cari au obținut premiul întâi” sau unor personaje amuzante, care făceau deliciul celor mici (Haplea, Dorel și Azorel; Mițu Mițișor și Sosoiu Sosolici; Tudorică, Andrei și cățelul lor, Grivei; Ion Șampion) revista cuprinde articole educative, de popularizare științifică („Povestea ciocolatei”), o rubrică de dialog cu cititorii, o alta dedicată problemelor amuzante şi glumelor, pagina „Cântecelor pentru copii”, fabule, povestiri istorice, ghicitori, legende, poezii etc.
Micii şi marii eroi ai ţării
Una dintre cele mai îndrăgite povestiri, aparținând aceluiași Nicolae Batzaria, se intitulează „Suflete de viteji” şi a fost publicată în serial în revista „Dimineaţa copiilor”. Povestea vorbeşte despre peripeţiile unor copii aflaţi în situaţii ieşite din comun, în timpul luptelor desfăşurate în Primul Război Mondial. Copiii-eroi devin, astfel, modele pentru micii cititori, în vremuri în care idealul național nu era doar o vorbă-n vânt:
„În faţa Primăriei era strâns satul întreg, care prinsese repede de veste de sosirea viteazului ofiţer. Şi alergaseră oamenii purtând fiecare câte un steag tricolor şi scoţând urale şi chiote de bucurie.
«Pentru onor!», comandă colonelul Vârtej, când se duse şi el la locul arătat.
Soldaţii prezintară armele şi se făcu deodată o tăcere solemnă, impunătoare.
În mijlocul acestei tăceri, colonelul scoase dintr-o cutie ce o purta în buzunar o decoraţie şi, agăţând-o pe pieptul lui Ionel, îi zise cu o voce, care tremura de emoţiune: «Majestatea Sa Regele, care a aflat de purtarea ta vitejească şi de faptele tale de adevărat erou, mi-a dat însărcinare, pentru care mă simt mândru şi fericit, ca să-ţi remit această decoraţie ca o recunoaştere a vitejiei tale. Micule erou, dă-mi să-ţi strâng mâna şi să te îmbrăţişez în numele armatei române, care e mândră de tine».
Lacrimi crugeau din ochii tuturor la desfăşurarea acestei solemnităţi.
Şi, după ce, în faţa soldaţilor, cari prezintau armele, şi în a mulţimei adunate, marele erou îmbrăţişă pe micul erou, el îi zise: «Scumpul meu, mai am o însărcinare pentru tine. Eşti primit ca elev la liceul Militar şi am să vin să te conduc eu însumi după 15 zile.»”
Lecții de conduită morală
„Moş Nae” le insuflă celor mici nu doar dragostea de neam, ci și respectul față de limba scrisă şi vorbită. În cadrul rubricii „De vorbă cu cititorii”, el ţine, pentru tinerii condeieri, adevărate lecţii de limbă şi literatură română:
„D-ta tinzi spre literatură pură, ceea ce nu e tot una cu literatura pentru copii…”, „Sunt câteva versuri bune, dar nici cele slabe nu sunt mai puţine… De ce nu eşti atent la punctuaţie şi la construcţia frazei?”, „«Legenda hazlie» prezintă, ca traducere, aceleași defecte de cari am vorbit în numerele trecute. Pe lângă aceasta, la d-ta mai sunt și cacofonii supărătoare…”, „«Păţania lui Chiţ-Chiţ» se va publica, dar aveţi răbdare până vă vine rândul…”etc.
Fie că amuză cititorul, fie că impun o anumită conduită morală, personajele promovate în paginile revistei se remarcă printr-o anumită expresie individuală. Capriciosul, Lăudărosul, Obraznicul, Nemilosul, Lacomul sunt tipuri umane criticate în povestioare ce se încheie întotdeauna cu o morală, în timp ce Viteazul, Conștiinciosul, Mărinimosul, Cinstitul sunt tipuri lăudate și oferite drept exemplu de comportament.
„Unul din marile scopuri, pentru care se străduiește «Dimineața copiilor» este să isgonească din cititorii ei apucăturile și purtările rele. Cu gândul acesta sunt scrise multe din bucățile care se publică“, spunea scriitorul Nicolae Batzaria.
De altfel, nu doar „Dimineaţa copiilor”, ci şi celelalte publicaţii pentru copii ale vremii cuprindeau rubrici dedicate elevilor merituoși, precum „Talente în dezvoltare“, „Copii extraordinari“, „Copii deosebiți“, rubrici în care apăreau fotografiile tuturor copiilor premianți, de la școlile din toate județele țării.
Cu aceste gânduri încheiem micul nostru periplu jurnalistic prin presa pentru copii din perioada interbelică, năzuind că adevăratele valori îşi vor regăsi, într-o bună zi, locul lor binemeritat în cultura şi tradiţia ţării noastre.
Irina NASTASIU