După cum aflăm de la muzeograful Florentina Buzenschi, baza alimentației o constituiau, în lumea satelor de odinioară, produsele de origine vegetală. Acestea erau cultivate în grădina proprie, mămăliga fiind alimentul principal al țăranilor. „Pentru îmbunătățirea calității acesteia se puteau adăuga slănină, untură, lapte, brânză, iar în perioadele de post, diverse tipuri de ulei. De la masă nu lipsea de obicei sorghitura (borșul, zama) din fasole, mazăre, cartofi. Se foloseau puține ingrediente, cel principal dând și denumirea felului de mâncare, iar alimentele erau prelucrate sumar: adesea fiert sau fript, murat, mai puțin copt și – mai recent – prăjit. De cele mai multe ori, atunci când se putea, se prefera consumul în starea naturală. Pentru îmbunătățirea gustului, alimentele se mâncau cu ceapă, usturoi, ardei iute, smântână. Pâinea era considerată o mâncare mai aleasă și era destinată în special sărbătorilor. Din făina de grâu se făceau copturile rituale, pentru marile sărbători, Crăciun și Paște: pască, cozonaci, plăcinte și colaci“.
De asemenea, nu exista o bucătărie a deserturilor, nevoia de dulce fiind satisfăcută cu miere de albine sau cu fructe. De cele mai multe ori, nici pasca nu era făcută cu aluat și brânză îndulcite, zahărul pătrunzând în lumea satului abia la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Rețete prezentate în cadrul festivalului
Iată și câteva din rețetele ce vor fi prezentate în cadrul festivalului de către meșterii populari. Cornelia Bodescu din Salva, județul Bistrița Năsăud, care expune la secțiunea „Industrie casnică“, vine în fața nemțenilor cu o pită de mălai cu slănină și cârnați: „Ingrediente: 1 kg făină de porumb, 100 g făină de grâu, 1 linguriță de zahăr, 1 linguriță de sare, 3 ouă, 100 g slănină de casă, afumată și fiartă, 300 g cârnați de porc, 50 g drojdie. Se pune într-un gaf (vas din lemn) făina de mălai, măcinată la moara cu piatră. Se opărește și, în mijlocul cantității de făină, se pune plămădeala (drojdia, zahărul, făina albă și apa călduță), după care se lasă puțin să dospească, pe urmă se adaugă ouăle cu sarea. Se începe frământatul. Când se termină de frământat compoziția, consistența acesteia trebuie să fie moale, se lasă la dospit. Când este gata, se așază în tava unsă bine cu untură. În jumătate de compoziție se pun bucățile de cârnați, iar slănina se taie mărunt, după care se pune peste cealaltă jumătate de compoziție și înainte să fie băgată la cuptor se face o țâră de ciriz (apă cu făină albă) și se dă pe deasupra ca să nu crape. Când e gata, se mănâncă cu lapte acru de oi sau cu smântână“.
Valentina Uhreciuc din Moșna, județul Iași, specialist în încondeierea tradițională a ouălor, ne învață cum se face învârtita moldovenească cu nucă: „Ingrediente aluat: 1 kg făină, 2 ouă, 1 linguriță sare, 1 linguriță zahăr, 150 ml ulei, 500 ml apă călduță, 50 g drojdie proaspătă. Ingrediente umplutură: 500 g miez nucă, 250 g zahăr, 3 linguri de cacao. Frecăm drojdia cu o linguriță de zahăr până se lichefiază, apoi adăugăm apa călduță și făina până obținem o maia pe care o lăsăm la dospit. Punem făina într-un bol, adăugăm ouăle bătute ușor, maiaua și apa călduță. Începem să frământăm adăugând uleiul puțin câte puțin până obținem un aluat moale și elastic pe care îl lăsăm la dospit până își dublează volumul. Răsturnăm aluatul pe masa de lucru, presărată cu puțină făină. Prăjim nuca timp de câteva minute, în cuptor sau în tigaie, apoi o mărunțim. Ungem cu ulei foaia și apoi presărăm nucă și zahăr pe toată suprafața. Stratul de nucă nu trebuie să fie gros. Se rulează și se pune la cuptor. Facem o singură învârtită mare pe care o vom coace în formă rotundă“.
Irina NASTASIU