Odată cu debutul epocii „lucrului bine făcut“, având ca obiectiv „resetarea“ societății românești, au apărut, în discursul comentatorilor politici de marcă două expresii ce vor rămâne ca embleme ale acestei perioade. Prima dintre acestea este „Cu toată dragostea“ și a doua „Despre ce vorbim!?“. Ele au apărut în dezbaterile suculente ale studioului Antenei 3. Dacă expresia „cu toată dragostea“ este menită să scuze vorbitorul pentru dezvăluirile ce vor fi făcute în așa fel încât ele să nu apară drept atacuri la adresa „lucrului bine făcut“, „despre ce vorbim!?“ este o interogație care potențează semnificația „dragostei“ și, totodată, aduce elementul de credibilitate al informației. Așa că poți spune, de exemplu, „cu toată dragostea, dar «guvernul meu», adică guvernul de tehnocrați, nu are nimic de a face cu interesele poporului român, acesta fiind un guvern străin impus de Uniunea Europeană. Despre ce vorbim!?“ Sau poți să afirmi „cu toată dragostea“ că decesele bebelușilor sunt o tragedie tot atât de mare ca și cea de la clubul Colectiv, dar „a fost nevoie să moară oameni ca să plece Ponta“. Asta pentru că bebelușii nu sunt oameni și deci guvernul poate să stea liniștit. Și închei, normal, cu „despre ce vorbim!?“ Despre un ministru tehnocrat se spune: „cu toată dragostea“, dar habar nu are ce trebuie să facă în ministerul lui. Sau așteptă ordinele de la Bruxelles. Sau este mereu cu gândul la salariul incomparabil de la Comunitatea Europeană. Și la sfârșit te întrebi, retoric, „Despre ce vorbim!?“ Ba, mai mult, se afirmă „cu toată dragostea“ că acest guvern de adunătură nu are și nici nu trebuie să aibă un program de guvernare și, implicit, nici o răspundere, pentru că el stă doar un an. „Despre ce vorbim!?“
Și stă românul gură cască și nu se mai întreabă, „cu toată dragostea“, de ce este tot mai sărac, de ce plătesc impozite, de ce este considerat prost și needucat, de ce nu i se spune care este „lucrul bine făcut“. Profesorii și medicii, „cu toată dragostea“, așteaptă măririle de salarii promise de „penalii“ guvernului Ponta, posturile de televiziune, intrate în insolvență, fac orice ca să nu se pună rău cu orânduirea „lucrului bine făcut“, fiind astfel iertate de datoriile uriașe la bugetul țării. „Despre ce vorbim!?“.
Dar, în același timp, un desant de presiune este trimis la singurul post de televiziune care a îndrăznit să-și plătească toate obligațiile financiare la stat și salarii la peste 1.000 de salariați și, „cu toată dragostea“, respectivii sunt înștiințați că trebuie să elibereze locul, adică să „închidă prăvălia“. Probabil, „cu toată dragostea“, acesta deranja societatea „lucrului bine făcut“, redactorii acestei televiziuni nu citiseră marile opere „Un pas înainte și doi înapoi“ a precursorului stalinismului mondial și nici „Mein Kampf“ ale creatorului „caselor de odihnă“ de la Birkenau și Auschwitz. Și, mă întreb, „cu toată dragostea“, care este paradigma „lucrului bine făcut“ în „Grădina Raiului“, după cum caracteriza Papa Paul al II-lea România.
„Despre ce vorbim!?“
Prof. C.H. ALUPULUI RUS
