Și este abia începutul, fiindcă avem de-a face cu un fenomen relativ nou, a fost creat în această formă în anul 2004, iar de atunci a explodat pur și simplu. Sunt țări din Orientul Mijlociu unde a fost interzis. În România, în ianuarie 2010 erau 0,5 milioane de utilizatori, în septembrie 2011 cifra conectaților era 2,4 milioane, în ianuarie 2013 era de 5,5 milioane, până în noiembrie 2015 când românii aveau 8,2 milioane de conturi pe Facebook. Astăzi, credem noi, cifra trece lejer de 8,5 milioane.
În contextul de apreciere zdrobitoare a acestui cuceritor sistem de socializare, noi, care am scris ce am scris la începutul acestui material, putem fi considerați cu oleacă de paranoia la cap, adică având o tendință nesănătoasă de a ne argumenta împotriva vântului.
Nu discutăm despre relațiile romantice înfiripate sau despre creșterea geloziei și suspiciunii în rândul cuplurilor care au început să ia decizii direct pe Facebook, comunicând tuturor că se căsătoresc sau că divorțează, de ce fac asta și cum o fac. Este un studiu interesant, făcut de un grup de psihologi canadieni exclusiv pe această temă.
Noi vom aborda un aspect mai puțin observat, fiind prea evident: pozitivismul forțat și lăudăroșenia aduse până la penibil pe Facebook.
Pe Facebook vezi o nație de oameni fericiți. Toți zâmbesc sau mimează zâmbetul cu gura închisă (dacă sunt știrbi), toți sunt pe cai mari, toți sunt atenți la decor, la veșminte și la companioni. Toți se simt bine, toți sunt în concediu sau au zile libere, de week-end, toți sunt la munte sau la mare, toți o duc ca în rai, imitându-i pe ceilalți care o duc exact ca în rai. Postează poze cu locuri spectaculoase, cu amici de o zi care-i iau de după umeri sau fotografii „artistice“ (apus de soare) ș.a.m.d. Cele în costum de baie sunt deja banaleși, majoritatea, jenante. Având dreptul natural de a fi fericiți, ei se postează pe Facebook la acest capitol. Cu poze și texte oarecum ambigue în banalitatea lor. Pe undeva, este absolut firesc. Acești oameni, majoritatea tineri, au dreptul la fericirea pe care o văd postată de ceilalți. E un fel de principiu al dominoului. Nu mai contează pentru ei că nu-și permit să-și plătească ulterior chiria, că nu-și pot achita ratele la bănci, că nu se pot „pardon“ de foame, că strâng din buci la fiecare salariu numărându-și crăițarii, că au servicii mizere, că înghit mizerii inimaginabile ca să câștige un ban muncit aici sau afară. Mulți dintre ei au slujbe de rahat, sunt niște robi care nu-și pot asigura nici traiul de poimâine, ca să nu mai vorbim de o pensie pentru mai târziu. Ei trăiesc din împrumuturi, dar azi se postează pe Facebook. Mulți postează doar o iluzie, cam ce ar vrea ei să fie, au haine noi, fistichii, dar de second hand. Râsul nu este al lor, iar decorurile naturale din spate rămân acolo pentru alții amărășteni ca ei. E un amestec de râsu’-plânsu’, dar pe paginile de Facebook România pare o națiune fericită. Iar aici vorbim, nu-i așa?!, despre o așa zisă clasă mijlocie, care, având acces la Facebook, ar trebui să fie baza unei societăți capitaliste, liberale, de tip occidental.
Desigur, pe paginile de Facebook găsești și cultură la greu, povestioare ilustrate cu tâlc, sfaturi medicale, diete de slăbit, rețete de mâncăruri sănătoase, sfaturi spirituale, citate ale unor oameni celebri, alegorii ale înțelepciunii umane, dar pe scurt, să nu obosească cititorul, filmulețe amuzante cu pisici, materiale serioase, grave, dure, curiozități, adevăruri ascunse… un bâlci întreg, o lume de almanah. Plus postări ale băieților deștepți.
Se mai trimit și cărți sau documentare:
– Băi, să vezi ce am citit azi pe Facebook, o carte senzațională despre cei care conduc cu adevărat lumea, e formidabilă, îți deschide mintea.
– Ai citit-o, cum se numește?
– Stai așa! Ți-o trimit acuși, e foarte mișto, e tare de tot. E super OK!
Și se stă pe Facebook ore și ore întregi, dar nu pentru a parcurge o carte plictisitoare.
Am cititși o definiție interesantă: „Cobai captivi și extrem de activi“.
Dar, după cum se vede cu ochiul liber, sunt fericiți la maxim. Super OK!
Să le dăm un LIKE, apoi DISTRIBUIE LA PRIETENI.
Cronica TV
Cristian TIMOFTE