A fost difuzat pe mai multe posturi din România, un timp, la timpul lui, iar acum, în re-re-reluare este pe AcasăGold, ceea ce nu e rău pentru cei cu antenă satelit. În fine. Serialul a fost difuzat în America 10 ani de zile, între 1987 și 1997, a avut 262 de episoade, un adevărat record de audiență. Un succes fulminant.
Iar la noi, în România, cred că sunt puțini telespectatori care să nu știe de Al Bundy, un vânzător de pantofi, de vecina Marcy, cu picioare de găină, de fiul Bud, de fiica Kelly, de nevasta Peg, casnica needucată, cu fundul pe canapea și ochii în televizor,o lume pe care creatorii acestui sitcom de succes mondial au adus-o la nivelul de fenomen TV. Au reușit să rupă gura Americii, apoi a lumii, normal că au câștigat, la rândul lor, o groază de parale. Dar pe merit. S-a difuzat, inițial, la Fox Tv. Despre cum merg lucrurile acolo, să vedem:
Primul sezon al serialului a fost filmat la ABC Televison Center, în Hollywood. Pentru sezoanele de la 2 la 8 s-a filmat la Studioul SunsetGower, tot în Hollywood, ultimele trei sezoane fiind realizate la studiourile Sony Pictures, în Culver City. Și cu producătorii a fost la fel. S-a început cu EmbassyCommunication, în primul sezon, apoi a fost preluat de ELP Communication aparținând de Columbia PicturesTelevision.
Poate vă întrebați care-i relevanța, adică, mai pe românește, care-i grija noastră de oferim aceste detalii. Vă spunem: ne încântă posibilitatea lor de mișcare, de a trece de la un studio la altul, de la un producător la altul. Este vorba despre modul în care și-au exploatat și gestionat șansele și succesul. Credem că, la început, a fost vorba despre câțiva inși care au născocit o poveste, un scenariu, despre o familie din clasa mijlocie americană. El este vânzător de pantofi de damă, căsătorit cu o casnică și având doi copii, o fată și un băiat. Locuiesc într-o casă tipic americană, tot ce fac și gândesc este tipic american, au doi vecini tipic americani și un câine. În total sunt șapte personaje, inclusiv câinele. Serialul s-a bazat pe umor de situație și pe umor de limbaj, păstrând aparența unei „sărăcii“ în privința decorurilor și costumelor, iar efectele spectaculoaseși scumpe (din noile seriale) lipsesc. Și vorbim aici despre 262 de episoade care au fost difuzate în toată lumea cu un succes formidabil. Așadar, vorbim despre ideea unui scenariu, acceptat de Hollywood, despre un episod pilot, despre succesul poveștii familiei vânzătorului de pantofi și despre felul în care succesul la public a făcut ca acest serial să intre în mecanismul industriei filmului de televiziune american, zdrobind alte sute (chiar mii) de asemenea tentative. Vorbim despre visul american. Despre șansă, despre o muncă imensăși talent, dar și despre industrie. Despre un mecanism bine pus la punct care cerne valorile. Despre adaptare, despre schimbarea roților din mers și despre capacitatea celor care decid de a-i lăsa pe cei care cred în steaua lor să-și pună în aplicare planurile care, uneori, par aiuristice. Un serial despre familia unui vânzător de pantofi?!!Cine ar fi crezut?!
Cam pe-aici se învârte și morala acestei fabule aduse în limba română: micii noștri producători, cu tot felul de idei trăsnite, ciuperci, plante medicinale, dulceață de nuci verzi, miere de albine, plantații de soc sau măceșe (spre exemplu, consăteanul meu Petrică Trifan trăiește din roșiile inimă de bou, o ideea a lui, pe care le cultivă și muncește zi lumină), nu au, nici pe departe,șansaserialului cu familia Bundy. La noi, cum apare ceva care funcționează, care face profit, apar și lăcustele birocratice, la costum. Infrastructura pozitivă care ar trebui să ofere șanse, este inexistentă. La noi, din păcate, infrastructura asta este pe minus. Dacă ceva funcționează, inițiativa trebuie neapărat blocată, oprită, fiindcă, nu-i așa?! prea bate la ochi. Nu se potrivește cu ifosele celor care conduc și au o imagine generală, mult prea generală, a lumii. Eliminând, din start, un vânzător de pantofi sau un cultivator de roșii inimă de bou, ca neconcludenți. Ei văd România într-un proiect fastuos, pentru multe decenii de-acum înainte. Păi, te joci cu te-încurci?!
Cristian TIMOFTE