„Las Fierbinți“ a debutat la data de 1 martie 2012, iar de atunci, timp de 9 sezoane, a rămas în top. Nu sunt un fan, dar am urmărit suficient de multe episoade pentru a recunoaște că este, fără discuție, cel mai bun serial românesc de comedie. O mână de actori excelenți au creat personaje foarte bine individualizate, dialogurilesunt autentice, scenariile coerente, cu cap și coadă, inspirate din realitatea românească. Nu vorbim aici despre cine știe ce capodoperă, dar nici nu putem contesta valoarea acestei radiografii, amar-comică, a societății românești în care trăim. Fiindcă „Las Fierbinți“ nu este o banală„comedie de râs“ care să caute cu îndârjire situații comice, forțând (ca în multe alte seriale de comedie) nota sau chiar bunul simț, ajungând la ridicol. Aici avem de-a face cu o foarte inspirată și foarte inteligentă realizare a unei echipe de profesioniști talentați, a cărei ambiție este de a re-crea o lume în oglindă, sub masca râsului, o critică virulentă a tristei realități pe care o parcurgem.
Într-o oarecare emisiune de entertainment, la care fusese invitat și actorul Adrian Văncică, interpretul spumosului personaj Celentano, am asistat la o scenă penibilă: moderatorul (în stare să stea în cap, în patru labe sau să scoată limba pentru rating) l-a somat pe invitat să intre în pielea personajului și să interpreteze acolo, în acel studio de televiziune, rolul bețivului. Actorul, un tip inteligent, simțindu-se confundat cu bețivul satului, s-a conformat cu greu. Păstrând proporțiile, a fost ca și cum, dacă l-ar fi avut invitat pe Ion Caramitru, l-ar fi pus să interpreteze celebrul monolog cu „A fi sau a nu fi…“ Într-un interviu, Adrian Văncică a punctat și câteva elemente care au dus acest serial de comedie pe primul loc în preferințele telespectatorilor (circa 1,8 milioane de episod, unele având și 2,5 milioane de privitori): „Este 100% românesc. Scris, jucat și regizat de români, dar și inspirat de ei (…) aici sunt personaje precum bețivi, fanfaroni, primari proști, șmecherași care nu se regăsesc doar la țară, fiecare scară de bloc are așa ceva. Este prea românesc, de-aia are succes“.
Chiar așa: pe ce se bazează acest formidabil succes al serialului care s-a bătut până acum cu seriale turcești, sud-americane, coreene și, desigur, românești despre care, unele, nici nu merită a le aminti numele. În primul rând echipa de actori. Gheorghe Ifrim (primarul Vasile), Mihai Bobonete (Bobiță), Costi Diță (Giani), Mihai Dragomir (Dorel), Leonid Doni (polițistul Robi), Anca Dumitra (Geanina), Mirela Oprișor (Aspirina), Ion IonuțCiocia (Brânzoi), deja celebrul cuplu Adrian Văncică (Celentano)/Cuzin Toma (Firicel), Ecaterina Țugulea (Dalida), Marius Chivu (Nicu Rață), Ioan Postelnicu (Doru), Mihai Mărgineanu (Ardiles, cu ochelarii lipiți cu scotch, plus ilustrația muzicală a serialului)… la care, desigur, s-au adăugat și nume mari ale teatrului și filmului românesc, vorbim aici despre Maia Morgenstern (Rapidoaica), Horațiu Mălăiele (MoșPeleus), Ion Besoiu sau Oana Pellea.
În al doilea rând calitatea scenariului, a regiei, a echipei tehnice. Faptul că au luat foarte în serios comediași au demonstrat că sunt profesioniști. Nu vei găsi în acest serial secvențe de genul: „Lasă, că merge și așa!“, tipice altor seriale românești de comedie la metru.
În ultimul rând, dar nu în cel din urmă, „Las Fierbinți“ a reușit fiindcă a tunat și i-a adunat: scenariști (Bogdan Mirică, Mimi Brănescu), regie (Dragoș Buliga, Constantin Popescu), tehnicieni și, iarăși, actori care au creat personaje arhetipale, toți au alcătuit o echipă. Vorbim aici, în România de azi, de o echipă de succes. Ceea ce, nu-i așa?!, nu prea se potrivește, e prea de tot. Urmează „Atletico Textila“, produs de Dragoș Buliga (regizor la Las Fierbinți), un serial de comedie care, sincer, nu prea m-a convins din prima. Mai vedem.
Cristian TIMOFTE