* Într-un coteț, de doi metri pe unul, dorm trei frați
* Sora de nici doi ani doarme în altul similar, cu părinții
* La kilometri de primul sat, la stâna de lângă pădure…
Patru pui de om, între doi ani neîmpliniți și 11, își trăiesc copilăria în codiții care nu se pot compara nici cu evul mediu. Mutați cu părinții lor la stâna făcută pe islazul de la câțiva metri de pădurea Balaur de la câțiva kilometric de Girov, fetița mai mică și frații ei dorm în niște cuști de doi metri pe unul.
Cei trei frați (9, 10 și 11 ani) dorm într-o astfel de cușcă iar cea mică doarme cu părinții în alta similar. ”Bucătăria” e afară – o masă și niște pirostrii. Tatăl copiilor, Ciprian Ștefan are o stână, cu islaz concesionat de la Consiliul Local. De la începutul lunii mai, la stână s-a mutat și femeia lui (Ana-Maria), cu tot copii, pentru că nu mai suporta certurile neîntrerupte cu socrii. Ciprian și Ana-maria nu sunt leneși, dovadă animalele din jurul celor două cuști. El mai pleacă cu căruța să mai facă un ban, ea mai coboară în sat (chiar să și văruiască camera de la socri, unde vor să se întoarcă peste iarnă). În astfel de moment, nu mai merg la școală: rămân singuri și au grijă și de cea mică, și de vacă și oi. Își doresc să meargă la școală dar și plăcerea asta e un calvar – până la școala din satul Gura Văii au de făcut, pe jos, peste 4 km. 9 km pe zi, dus-întors…
În fața camerelor tv și a asistenților sociali veniți la sesizarea presei, tânăra mamă și-a spus oful foarte pe scurt și a izbucnit în plâns. Strându-și în brațe fata mai mică și chiar îngropându-și fața în haina copilului după ce au podidit-o lacrimile, femeia spune că nu a mai suportat faptul că soacra sa o făcea în toate felurile. Ciprian nu-i dă dreptate mamei dar e prins la mijloc: nu uită de respectul pentru părinți dar nici nu vrea să se despartă de nevastă și copii.
Victime colaterale în acest clasic război al generațiilor și al unui duel idiot soacră-noră sunt însă copiii. Blonzi, cu ochi albaștri, murdari și totuși râzând când se joacă…
Dacă le ies câini în față îi mănâncă cu haine cu tot…
Lumea din sat și ceilalți ciobani de pe dealurile din jur comentează în fel și chip. Toți sunt de acord că asta nu e viață pentru acești copiii nevinovați. Când vine vorba de vinovăție, părerile sunt împărțite. Unii se referă la tinerii părinți (mai ales la Ciprian care mai bea un păhărel), alții la ”bețivii de socri și mai ales la nesuferita de soacră” iar unii se întreabă de ce nu intervine Primăria sau Sfatul Popular (denumirea socialistă a primăriilor de pe vremuri). Din păcate însă, la țară, primăriile nu au un fond locativ pe care să-l poată folosi în astfel de situații dramatice iar singurele soluții viabile rămân ori întoarcerea la soacră, ori vreun alt sătean care să-i primească în casa lui (soții Ștefan au mai locuit astfel). Ori, varianta dură, copiii să fie preluați de Direcția Județeană pentru Protecția Copilului, deloc agreată de cei doi părinți care ar putea fi acuzați de multe, numai că nu-și iubesc copiii nu…
” Aicea stau până ninge. Când ninge, s-or duce acasă. Acolo, taică-su un bețiv, mama o țețivă, alți nebuni, se iau la ceartă… Copiii însă, vai de capul lor.
Acea mititică, o stat toată vara aicea, se ducea în pădure, aveam eu grijă să nu vină niște câini să o mănânce. O lăsau singură, se ducea copchila spre pădure.
Stau aice de astprimăvară, de pe 10 mai. Ea nu prea bea dar el bea și papucii Maicii Domnului. Acu, că bea… Toată lumea bea, parcă eu n-am băut în viața mea?…
Părinții acuma sunt în sat, în Gura Văii, la casa părinilor lor. Copiii aicea stau, aicea dorm, aicea mănâncă. Le face de mâncare. Ieri le-o făcut tocăniță. Dar vai de capul lor cum stau. Ce casă? Uitați-vă cum stau, ei în cușca aia și băieții dincoace, în cușca astlaltă. Acolo îi bagă pe toți trei băieții, aceea mitică doarme cu ei. Îs murdari, vai de capul lor, nu vă pot povesti. Dumnezeu să-i înțeleagă, săracii, dar grea viață au. Unde sunt cuștile astea, e suhatul meu, eu plătesc pentru el. Dar i-am lăsat, din milă. Lasă-i, măi, dă-i la Dumnezeu.
Au păsări, au o vacă, au doi cai, au și porci aicea și oi, păsări, vițelul,…
Dar situația lor e grea tare că asta nu e viață…”, spune un cioban din zonă la care Ciprian a lucrat până să-și facă propria stână.
Se duc la școală… când se duc
”Și ăștia de la Primărie, poate ar fi trebuit să facă ceva. Nu știu ce… Să facă o sforțare ceva, băi, au patru copii, să-i tragem la un domiciliu, să se ducă și ei ca lumea la școală. Nu am pomenit în viața mea pe dealurile astea să plece de aici, din pădure, copilul la școală. E și periculos. Dacă le iese un câine în față. Sau 7-8 câini, cum au ieșit în calea oilor? Îi mănâncă pe bieții copii cu haine cu tot… La iarnă poate s-or duce la părinți și i-or primi. N-au ce face, că e păcat de sufletele astea… E greu, greu. Ai tu condiții, ai de toate și tot nu ești mulțumit.
Acuma, ei îs vai de capul lor, ce să-i mai critic și eu. Dar în schimb, Primăria Girov trebuia să ia niște măsuri asupra lui.
Se duc la școală, când se duc. Dar și lipsesc de la școală. Uitați, acum, unu-i cu oile, unul vine de la vacă, din vale, unul a stat cu copchila. I-o lipsit zile întregi de la școală. I-o lipsit și joi și vineri că ei au avut de cărat strujeni, fân… Cu ce-s copiii vinovați? Să stea ei cu coile, cu vaca, cu copchila aia mică… Cel mai mare e în clasa a 4-a, unul într-a 3-a, băiatul mai mic în a 2-a sau 1-a. Aceea mititică are doi ani. Vai de capul lor. Chin, chin! Așa ceva nu prea se există prin părțile noastre. Și-s români-români. Acuma părinți li-s plecați de dimineață, de la 7 jumate, opt. Se întoc seara pe la 7. Copiii, așa stau. Le mai lasă mâncare, nu pot să zic”, a mai spus fostul tovarăș al lui Ciprian.
Cușcă capitonată
Tânăra mamă are puțin peste 30 de ani. Și o privire de om chinuit. La vederea camerelor de vederi și a asistentelor sociale de la Primărie, abia a apucat să spună câteva cuvinte. Și au podidit-o lacrimile. Și-a ascuns fața în haina copilei pe care o ținea în brațe. ”Am stat cu chirie, 10 ani de zile, la o casă, în vale, in sat. Apoi a trebuit să ne mutăm Nu am mai putut sta la socri, amândoi beau foarte mult și aveam numai scandal. Ne-am mutat cu tot cu copii aici, de când a făcut bărbatu-meu stâna, a doua zi după Sfântul Gheorghe. Ne-o dat primarul cinci hectare și am făcut stâna noastră. Soțul a mai lucrat pe la alte stâni, nu l-au plătit și am zis că facem stâna noastră”. Ca argument că, în condițiile date, face tot ce poate pentru copii, femeia a mai adăugat că ”Sâmbăta spăl acasă haine și fac baie la copii”.
Deși prins la mijloc între conflictul soacră – noră, Ciprian spune că pentru nimic în lume nu-și lasă soția și copiii. ”Toți mi-or zis, și rude dar și alții că nu am ce face, că mama mi-a dat țâță cum se spune iar ea e mama copiilor mei. Ce să le fac dacă nu se înțeleg? Să le bat cap în cap? Nu pot că apoi mă leagă legea. Dacă și nevasta ar lăsa gura mai moale, dacă și mama i-ar da pace, poate ar fi mai bine… Dar așa?… Eu nu mă despart însă de femeie și de copii pentru mama și pentru tata”.
Ciprian a admis că respectivele condiții nu sunt bune însă e hotărât ca, în câteva zile, cu tot cu familie, să se întoarcă la cearta din casa părintească: “Coborâm cu oile la vale. Acum nevasta o să zugrăveasca camera aia de la părinții mei. Iarna asta stăm în sat. Dar la primăvară trebuie să plecăm, că mi-o zis mama că dacă nu plecăm o să sune la 112. În general copiii au mers la școală. Au lipsit doar când am mai avut eu câte o chirie cu căruța și nevasta treabă în sat. Că mergem să muncim să le cumpărăm una-alta. Uite acum, eu vin din sat, că am fost și am vândut un caș ca să iau de mâncare. Avem grijă de ei, nu rabdă de foame. Știu că astea nu sunt condiții bune, dar asta a fost situația. Nu le-a fost frig până acum că cușca e capitonată pe dinăuntru. Și ne-au mai ajutat la treabă aici la stână, dar așa, la puterile lor…”
Primăria intervine
Primarul de Girov a aflat de caz de la ziariști. Receptiv, a și trimis două funcționare să evalueze situația. „Prin ianuarie-februarie i s-a aprobat lui Ciprian Ștefan concesionarea unei bucăți de islaz întrucât are un număr de oi. Știam că în primăvară a plecat la formarea unei stâni, împreună cu un alt cetățean din satul popești. Apoi s-au separat și au cerut tot separat și islaz. Consiliul Local le-a aprobat. Și Ciprian Ștefan și-a făcut singur, propria stână. Nu cunoșteam că cei 4 copii locuiesc efectiv acolo la stână. Anterior știam că Ciprian Ștefan și nevastă-sa lucrează la un bătrân în satul Dănești care este singur și au promisiuni că le va face acte pe casă, pe averea lui. Îi văzusem de multe ori pe cei doi soți, chiar și dimineața la 7-8, dar și în cursul zilei, mergând la Dănești sau venind de acolo. Altădată aveau și copiii în căruță cu ei. Până acum, din păcate, nu am știut că ei practic exploatează acești copii, lăsându-i acolo, la Pădurea Balaur, cu animalele. Un copil la 8-10 ani să aibă grijă de oi și de vaci, nu e normal. Nu am cunoscut acest fapt până acum, nu am primit nicio sesizare, nici scrisă nici verbală. Și nici părinții acestor copii nu au venit la noi să ne ceară ceva, să-i ajutăm. Cu toată criza asta găseam niște bănuți ceva să-i ajutăm…
Cazul va fi preluat de fetele de la Biroul de Asistență Socială, în 2-3 zile vă promit că situația va fi rezolvată într-un fel pentru ca acești copii să nu mai doarmă lângă pădure”, a pus primarul Vasile Olaru.
Statul și ocrotirea
„Statul ocrotește familia”, ”Statul ocrotește mama și copilul” – vorbe frumoase sau poate nu e vorba de statul român. Statul român ar fi în stare ca mâine să-i facă dosar penal lui Ciprian Ștefan pentru că a vândut acum câteva zile un caș fără factură și astfel mai poate bifa un caz în lupta cu evaziunea fiscală.
Statul român este cel care, teoretic și aliniat la normele europene, spune mai nou că ”casa de copii nu e acasă”. Spune frumos dar nu face nimic. Pardon, dă alocație pentru copii, 42 de lei, cea mai mică sumă din Uniunea Europeană.
Cei doi părinți cu ”locuința” lângă pădurea Balaur nu au luat cele mai bune decizii pentru copiii lor. Dar nici nu pot fi acuzați că nu-i iubesc. Putem vorbi de lipsă de educație și la cum ”sunt lipsiți copiii de la școală”, să nu mire pe nimeni perpetuarea unor astfel de situații, din generație în generație.
Serviciile sociale din România sunt, pe șleau, la furat. Ministerul aruncă sarcina pe direcții județene care și ele se plâng că nu au primit informația de la primării. Iar la primării există câte un asistent social (eventual cu jumătate de normă pe activitatea asta) dar bani cam ioc. Și, vorba cuiva, într-o comună pot fi zeci de astfel de cazuri. De unde bani și soluții?
Păi da, că banii sunt ținuți bine ferecați de cine trebuie…
Daniel VINCA
Dan Coarna
