63 de copiii cu nevoi speciale sunt în evidenţa „Centrului de recuperare a copilului cu dizabilităţi” din cadrul Complexului de servicii de zi din Piatra Neamţ din str. 1 Decembrie 1918, nr.68.
„Dintre aceştia 30 de copii sunt în evidenţa doctorului logoped al centrului, 20 de copii urmează tratamente de kinetoterapie şi masaj, iar 13 cazuri sunt tratate la domiciliu, respectiv 9 copii la Târgu Neamţ şi 4 cazuri la Borleşti”, a confirmat asistentul social Carmen Bordei.
Referindu-se la copiii cu dizabilităţi, psihologul centrului, care îi are sub observaţie, a subliniat faptul că: „Aceşti copii au nevoie de o abordare personalizată în ceea ce priveşte demersurile pentru educaţia lor. O caracteristică specială a acestor copii aflaţi în pericol de excludere o constituie faptul că ei nu sunt în concordanţă cu nivelul obişnuit al aşteptărilor faţă de copii, ei nu se adaptează cu uşurinţă”.
Copiii provin atât din centrele de plasament şi de la familiile la care au fost daţi spre creştere, dar şi din cadrul familiilor obişnuite.
La domiciliul celor din Târgu Neamţ şi Borleşti merge o echipă mobilă alcătuită din asistent social, kinetoterapeut şi maseur. Părinţii sau cei care îi au în grijă sunt învăţaţi să aplice și ei metode simple şi de ameliorare a strării de sănătate a copilului, atât pe partea fizică, cât şi pe cea mentală. Scopul acestei acţiuni este prevenirea separării copilului de familia sa.
De menţionat că doar copiii care provin din centrele de plasament beneficiază de aceste servicii fără a mai fi nevoiţi să prezinte vreun act.
La copiii care provin din familii, părinţii trebuie să prezinte certificatul de handicap – adică copilul să fie încadrat într-o categorie de grad de handicap.
„Kinetoterapia este o terapie de lungă durată şi cere din partea pacientului perseverenţă. La copii jocul este foarte important. Exerciţiile fizice sunt prezentate şi aplicate ca o joacă”, a precizat kinoterapeutul Centrului.
La rândul său specialistul în logopedie a mărturisit că: „cele mai frecvente probleme de limbaj pe care le-am întâlnit la aceşti copii sunt cele din categoria tulburărilor de pronunţie, în special cele de tip dislalic. O altă tulburare cu care mă confrunt este bâlbâiala. Deşi nu este atât de frecventă are implicaţii emoţionale deosebite. Suferinţa nu se vede în oglindă, ci direct în sufletul copilului”.
Mihaela Racovanu