„Neapărat se va scrie cu stiloul…sau condeiul! Culoarea cernelii este opţiunea dumneavoastră, ca şi culoarea hârtiei. Limita de spaţiu… câtă inspiraţie veţi avea! Folosiţi parfumul preferat. Nu ezitaţi, dar nici nu abuzaţi!”, anunţă organizatorii.
Scrisorile vor fi expediate, în perioada 9 – 22 februarie, pe adresa: Fundaţia Culturală „Ion Creangă” Târgu Neamţ, str. Ştefan cel Mare, nr. 55, cod 615200 (în incinta Casei Culturii „Ion Creangă”) sau vor fi introduse în cutia poştală ce se va afla în Sala „Ion Creangă” a Casei Culturii din Târgu Neamţ, la etajul I.
În aceeaşi locaţie va avea loc şi premierea câştigătorilor, programată pentru data de 24 februarie, chiar de Dragobete, premianţii fiind invitaţi să poarte un simbol pur românesc.
În competiţie pot intra şi scrisori cu destinatari reali, cărora organizatorii le vor face o surpriză.
Autorii celor mai emoţionante scrisori de iubire vor fi recompensaţi cu premii atractive, între acestea numărându-se un tort personalizat, un set de birou cu instrumente de scris, cărţi de dragoste, scrise de autori români, flori etc.
Dragobetele, în credinţa populară
În vechime, bătrânii credeau că Dragobetele inspiră femeilor şi fetelor încredere şi dragoste curată şi le ajută să-şi găsească ursitul. De aceea, în această zi, fetele şi băieţii din satele româneşti se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi, dacă vremea era bună, se adunau în cete, ieşind în luncă sau la pădure.
Fetele culegeau flori de primăvara – în special ghiocei – iar băieţii adunau lemne pentru foc. Pentru a fi mai frumoase şi mai drăgăstoase, fetele se spălau pe faţă cu apă de ploaie sau de izvor, apoi se întâlneau cu băieţii făcând un foc din vreascurile aduse de aceştia.
În jurul prânzului, coborau în goană spre sat, fiecare băiat fugărind fata pe care o plăcea. Dacă o prindea, se pecetluia între cei doi logodna.
Fetele strângeau în această zi ghiocei, viorele şi tămâioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le păstra până la Sânziene, când le aruncau în apele curgătoare. Dacă, întâmplător, găseau şi fragi înfloriţi, florile acestora erau adunate în buchete ce se puneau, mai apoi, în lăutoarea fetelor, în timp ce se rosteau cuvintele: „Flori de fragă/Din luna lui Faur/La toata lumea să fiu dragă/ Urâciunile să le desparţi”.
Etnologul şi folcloristul Simeon Florea Marian consideră, în studiul său, „Sărbătorile la români”, că Dragobetele era „o zi frumoasă de sărbătoare pentru băieţii şi fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţii şi femeile tinere. Cu toţii aveau credinţa nestrămutată că dacă ţin această sărbătoare, vor avea partea de dragoste, vor fi îndrăgostiţi pe toată durata acelui an, interval în care vor fi îndrăgiţi şi iubiţi de toată lumea”.
Irina NASTASIU