„Comuna Vânători-Neamț, file de monografie“

Monografia Vanatori-Neamt*Învățătorul Neculai Florian și-a pus peste cariera didactică o cunună formată din paginile monografice dedicate comunei natale

Semnalăm apariția recentă a volumului „Comuna Vânători-Neamț, file de monografie“, semnat de Neculai Florian și îngrijit la editura „C.M.Imago“ Piatra Neamț.

Din capul locului să remarcăm amprenta profesională lăsată de editură asupra modului în care este alcătuit volumul, prin tehnoredactarea îngrijită, chiar cu stil, prin hârtia de calitate, copertele cartonate și legătura trainică. Și suntem obligați să facem aceste observații pozitive, după ce ne-am abținut de nenumărate ori să criticăm siluirea profesiei și chiar a bunului simț deversate de alte edituri locale umflate în pene doar în virtutea unei autoaprecieri maligne.

Fiu al locului, Neculai Florian, a dus cu tenacitate o luptă împotriva a tot felul de obstacole pe care oamenii se pricep în mod deosebit să ți le planteze pe cale, s-a nevoit răscolind prin arhive și surse documentare și a reușit, după ani de trudă, să închege o carte care, pe scurt, ar putea fi caracterizată ca fiind despre: oameni, locuri, fapte, trecerea timpului. Obiectul de studiu este însă unul extrem de generos, iar o astfel de provocare nu poate fi acceptată decât cu permanenta teamă de eșec. Cu vestigii istorice dintre cele mai vechi, cu o salbă de mănăstiri și așezăminte bisericești dintre cele mai cunoscute din țară, cu un trecut cultural și economic de invidiat, nu e de mirare că Vânători-Neamț are o primă monografie mai veche de 100 de ani. „S-au împlinit în anul 2009 o sută de ani de la apariția primei mono­grafii despre comuna Vânători-Neamt datorată profesorului Constantin D. Gheorghiu și am dorit să marchez evenimentul prin această monografie dedicată locului natal. Lipsa resurselor a făcut să fie ratat momentul.

O nouă carte despre Vânători-Neamț? Da și sperăm să fie una și mai bogată prin adăugarea de noi informații ca și a biografiilor unor oameni, fiindcă oricât de însemnată ar fi o instituție, ea nu reprezintă nimic dacă n-o înnobilează munca oamenilor. Regret că mi-a lipsit talentul de a realiza niște biografii interesante, romanțate. Mi-a plăcut literatura, dar în viață am rămas credincios lucrurilor adevărate, exacte“, remarcă Neculai Florian în Postfață.

Monografie care se respectă, volumul are chiar și o prezentare a autorului, din care spicuim în cele ce urmează.

„Autorul acestei cărți, învățătorul Neculai Florian, s-a născut la 27 septembrie 1937 în Vânători-Neamț. Și-a petrecut copilăria în satul natal fără să fi cunos­cut ocrotirea tatălui, care, concentrat în perioada 1937-1940, a participat cu Regimentul 15 din Piatra Neamț la Cel de Al Doilea Război Mondial. Prins pri­zonier la Cotul Donului în noiembrie 1942, a fost dus în lagăr la Celeabinsk, dincolo de Urali, de unde s-a întors în decembrie 1948.

Continuă clasele gimnaziale la Școala Arhimandrit Chiriac Nicolau din Vânători Neamț între 1949-1952 cu vestiții dascăli Constantin Papuc, Mihai Grigoriu și Anton Grigoriu, apoi cursurile Școlii Pedagogice din Piatra Neamț, pe care le încheie în iunie 1956 ca șef al promoției de în­vățători din acel an. În septembrie 1956 își începe activitatea didactică la Școala Păstrăveni ca profesor suplinitor de limba română, de unde pleacă la militărie după numai două luni. Își satisface serviciul militar între noiembrie 1956 și decembrie 1958, serviciu încheiat ca elev al Școlii de Ofițeri de Rezervă din Cluj.

Din decembrie 1958 a funcționat ca învățător la Școala Boiștea din comuna Petricani.

Din octombrie 1960 a fost numit învățător și director al Școlii din satul Lunca. Este momentul în care începe să-și pună în practică pasiunea pentru is­torie, culegând date despre comună, despre sate, școli, mănăstiri, schi­turi, biserici și unități economice. Adună fotografii și o impresionantă bi­bliografie referitoare la comuna Vânători-Neamț, la personalități, colegi și veterani. În anul 1968 este numit director al Căminului cultural, funcție care i-a permis să continue adunarea de date și documente și să publice, în 1974, o scurtă monografie a comunei. Se transferă la Școala nr.1 Vânători-Neamț ca învățător titular începând cu 1 septembrie 1974, școală în care își va desfășura cei mai mulți din cei 45 de ani de activitate didactică. S-a pen­sionat începând din iulie 2000.

Între 1990-1992 a îndeplinit funcția de pri­mar al comunei Vânători-Neamț, fiind ales consilier comunal în toate legis­laturile următoare până în anul 2008. În anul 2006 publică împreună cu conf. dr. Mihai Lazăr și Maria Petrariu «Monografia comunei Vânători-Neamț». Co­laborator la „Revista pompierilor“, «Munca de partid» și la revista «Apostolul»“.

Într-o vreme în care cititul se face mai ales pe rețelele de socializare, iar nerăbdarea nu îngăduie zăbavă mai mare de câteva minute asupra unui subiect, recomandăm „Comuna Vânători-Neamț, file de monografie“ tuturor celor care au cea mai mică legătură cu locurile studiate în paginile cărții, pasionaților de istorii exemplare și, mai ales, bibliotecilor, câte vor mai fi fiind apte să facă achiziții.

Mihael BALINT