Cocalarul de duminică

SOFERCOCALAR

Oare se justifică într-un fel „acordarea” de pumni în gură acelor cocalari care sfidează din toţi rărunchii normele de bun simţi dintr-o ţară europeană din secolul XX? Să fim bineînţeleşi de la început: nu tolerăm violenţa sub nicio formă şi nu credem în civilizarea omului cu ajutorul parului dar, anumite gesturi şi atitudini ale unor semeni de-ai noştri ne pot duce cu gândul păcătos că unii dintre bipezii catalogaţi drept oameni nu sunt altceva decât nişte creaturi subumane care fac de ruşine chiar şi orice exemplar al regnului animal cunoscut pe această planetă.

Cred că aceşti indivizi ar trebui monitorizaţi permanent pentru că ei de fapt sunt doar nişte creiere rătăcite de pe la începutul formării omului şi, prin nu ştiu ce maşinărie a timpului scăpată de sub control au ajuns în vremurile noastre.

O duminică frumoasă de primăvară poate fi perturbată de apariţia unui simplu cocalar sau mai pe înţelesul tuturor un prost. Un mare prost. Ştiu că sunt cuvinte grele dar cum putem defini pe şoferul unei vechi Dacii ce a lăsat maşina în mijlocul traseului de deplasare a autoturismelor din curtea interioară a pieţei şi a plecat liniştit la cumpărături. Ca să putem încadra acest individ fără drept de tăgadă la categoria cocalari specificăm că şi-a lăsat soţia pe locul din dreapta pe principiul: „dă-o dracului că oricum mă stresa, să stea ţapănă până îmi fac piaţa şi să o bată soarele în cap!”.

Aşa cum rezultă şi din fotografia alăturată în spatele vechii Dacii s-au strâns mai multe maşini ale căror şoferi nu înţelegeau ce a provocat ambuteiajul respectiv. Menţionăm de asemenea că toate dughenele din zona respectivă erau supraaglomerate cu clienţi, deci şi şoferul nesimţit avea de stat la coadă.

În timp ce preoţii slujeau de mare zor în biserici pentru iertarea de păcate a drept credincioşilor enoriaşi în paralel Satana lucra şi mai abitir prin gura păcătoşilor ce stăteau ca fraierii în spatele cocălarului cu Dacia.

Câte înjurături, câte vorbe de ocară, se auzeau inclusiv de la trecătorii pedeştri care îşi făceau cruce când îşi dădeau seama că respectiva maşină bloca o întreagă piaţă dintr-o mare şi nedefinită prostie. Ţinând cont că în zonă nu erau poliţişti comunitari care să taxeze conform legilor locale în vigoare marea prostie, se mai impune o întrebare (firește, tot retorică): or fi fost de vină cei 7 ani de acasă (cam lipsă) sau o fi luat și permisul tot pe fugă?

Dan VASILIU