- Paul și Virginia și savoir-faire-ul
O șefă de secție a unei făbricuțe de ciorapi se privatizează închiriind de la firma-mamă mici utilaje și mașina care transporta marfă, cu tot cu șofer. Tot mergând prin țară împreună, între ea și șofer se înfiripă o dragoste puternică pe care nimic nu o poate opri, nici măcar faptul că aveau fiecare soț (soție) și copii.
Într-un târziu se gândesc ei că n-ar fi rău să-și facă și el o firmă, căci nu e băiat prost, și-apoi utilaje de închiriat de la firma-mamă se mai găseau, savoir-faire-ul îl stăpânea ea, transportul și clientela erau asigurate…
Zis și făcut, și bine făcut. Afacerile mergeau, banii curgeau, și fiecare drum în țară era un mic voiaj de nuntă. Cu primele milioane și-au cumpărat un apartament pe care l-au amenajat la pretențiile lor de patroni, după care s-au hotărât: el a plecat de acasă, ea a divorțat de-a dreptul și s-au mutat împreună.
Evident că afacerile le conducea ea, pe toate, pentru firma lui având chiar procură ce-i dădea puteri depline. Cât despre împărțirea profitului, nu era nici o problemă: doar erau acum în familie.
Când au apărut primele dificultăți financiare, ce credeți că a făcut dubla patroană? Instinctiv sau premeditat, a creat mici canale prin care din societatea lui treceau în a ei materii prime, produse finite, bani.
Când afacerea a început, într-un târziu, să-i miroase și lui urât, s-au declanșat certurile, iar despărțirea nu a întârziat.
Bilanț aproximativ: firma ei era cât de cât pe linia de plutire, a lui era înglodată până în gât în datorii. Vânzarea mașinii și a apartamentului (care erau în patrimoniul firmei lui) nu a acoperit nici jumătate din debit. În plus, și savoir-faire-ul și mult-puțina capacitate managerială rămăseseră la ea, el mulțumindu-se cu datorii pe viață și amintirea unui vis frumos de mărire și opulență care ținuse un an-doi.
Drept concluzie a afacerii proaste, am aici două idei:
Una este o zicală a mătușii Paraschiva de la Hangu, care, în unele momente potrivite situației, îmi spune scurt: „Lucru-amestecat/Miroase a c…“.
Cealaltă o rețin de la studiul dreptului privat roman, materie din care am aflat că, în sănătosul și rigurosul sistem juridic al Romei antice, femeile puteau fi matroane, dar nu și patroane, ele neavând voie să facă, necenzurate de bărbați, nici măcar cheltuielile minore ale casei. Să mă scuze doamnele patroane din ziua de azi, n-am scornit eu chestia asta: eu n-am făcut decât s-o povestesc.
Gheorghe MOROȘANU
(Întrebări, relații, comenzi P&J (carte PC, formulare, CD legislație de bază), la:
tel. 0747/258.553,
Email: nihilsinegeo@yahoo.com
Facebook: Geo Moroșanu)