În fiecare zi, va prezenta una din cele 52 de rețete de afaceri proaste selectate. Azi,
- Chirie mucegăită
Un patron de croitorie participă la o licitație pentru închirierea unor camere la etajul ultim al unui fost cămin de nefamiliști. Proprietar, RA Domeniul Public, spațiile într-o stare groaznică: totul e spart, distrus, plouă. Dar omul, având mare nevoie de camere, plătește taxa de licitație, garanția (chiria pe prima lună), câștigă licitația, încheie contractul și așteaptă, bazându-se pe promisiunea verbală a Regiei cum că va repara camerele și i le va preda în bună regulă. Trec săptămâni, luni, trimestre, patronul nostru nu beneficiază de spațiul reparat, dar primește lunar facturi pentru chirie cu sume din ce în ce mai mari. Pe care, desigur, nu le plătește. În final, primește o citație la judecătorie pentru o sumă importantă (chiria pe aproape doi ani) dublată de penalități. Evident, în acest caz, procesul nu se poate pierde, dar afacerea proastă rămâne pentru că:
– s-au făcut cheltuieli cu licitația, apoi cu închirierea altui spațiu, pe urmă cu procesul, plus emoțiile;
– s-a lucrat fără jurist, care i-ar fi spus că în contractul respectiv elementul esențial era predarea bunului închiriat în stare de folosință. Și i-ar mai fi spus juristul că promisiunea de reparații trebuia făcută în scris și cu termen, iar nerespectarea obligațiilor de către Regie trebuia notificată în termenul cel mai scurt, pentru a preîntâmpina procesul și a opri răul din start.
- Dr. Hassan
Societatea A încheie un contract de vânzare cherestea cu un comersant arab, să-i zicem dr. Hassan (toți oamenii de afaceri arabi au titlul de „doctor“). Dr. Hassan, după cum bănuiți, este unul din investitorii străini care au înmatriculat în România o societate comercială cu capital social de 500 de dolari, are cont la 3-4 bănci, dar la nici unul disponibilul nu este mai mare de câteva mii de lei, având el grijă să transfere dolarii dincolo. În sfârșit, societatea A. îi trimite marfa la Galați în port, ba chiar își ia măsuri de asigurare a plății, după cum urmează: Dr. Hassan semnează o hârtie către Căpitănia portului prin care este de acord să nu se permită plecarea vaporului până când el nu va face dovada plății mărfii. Trimite spre edificare această hârtie societății vânzătoare, care stă liniștită. După câteva zile sună la Galați și află că vaporul a ieșit deja și din Marea Neagră. Cum e posibil? Foarte simplu: dr. Hassan a trimis scrisoarea respectivă numai vânzătorului, ca praf în ochi, nu și Căpităniei Galați. Urmează, logic și lejer: proces, sentință favorabilă vânzătorului pentru aproape 30 milioane, debit plus penalități, învestirea hotărârii cu formula definitivă și executorie. Și acum, întrebarea de baraj, apropo de executare: ce să-i iei dlui dr. Hassan, când el în cont nu are bani, iar în natură are doar un birou închiriat cu mese, scaune și cel mult un calculator?
Afacerea proastă în această poveste arabă este să nu-ți urmărești la sânge asigurarea plății, deși autorul acestei cărți este primul care visează la afaceri făcute pe simplul cuvânt de onoare. Rămâne la inspirația patronilor mei cititori alegerea momentului când în România vor fi posibile asemenea afaceri.
Gheorghe MOROȘANU
(Întrebări, relații, comenzi P&J (carte PC, formulare, CD legislație de bază), la:
tel. 0747/258.553,
Email: nihilsinegeo@yahoo.com
Facebook: Geo Moroșanu)