Noul cod de procedură civilă impune conform articolului 83, ca la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, la exercitarea sau susţinerea recursului, părţile persoane fizice să fie asistate şi reprezentate de un avocet, altfel instanţa declară nul recursul. Excepţia de la regulă era în cazul în care partea sau cel care este mandatat al părţii, soţia ori ruda până la gradul al doilea inclusiv dacă este licenţiat în drept. Cum a fost în recentul caz al procurorilor de la Bicaz, soţii Daniela Olteanu şi Mihai Vlad Budăi, care au fost cercetaţi disciplinar şi suspendaţi din funcţii pe parcursul anchetei Inspecţiei Judiciare, iar această măsură a fost contestată, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le-a anulat recursul pe motiv de avocat.
Decizia CCR a fost luată în urma analizării mai multor sesizări ale instanţelor din ţară, dar şi a poziţiei Uniunii Naţionale a Barourilor din România aduse la cunoştinţa CCR. Motivaţia pentru care au fost declarate neconstituţionale trei articole din NCPC se bazează pe faptul că prin instituirea obligaţiei reprezentării şi asistării părţilor prin avocat ca o condiţie de admisibilitate a exercitării căii de atac a recursului se reglementează o limitare a accesului liber la justiţie. CCR mai precizează că aceste condiţionări afectează interesul individual, adică al persoanei care doreşte să recurgă la concursul justiţiei pentru realizarea drepturilor şi intereselor sale subiective, iar justiţiabilul este nevoit să suporte cheltuielile sau sancţiunile procedurale. Este vorba despre taxa de timbru, cuprinsă între 100 de lei şi 50% din taxa datorată la suma contestată, la care se adaugă onorariul avocatului.
Astfel, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constat că dispoziţiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale.
Cristina Iordache