„Fumaţi hârtia Creangă sau daţi dracului tutunul!”
Acum 174 de ani, la 1 martie, se năştea la Humuleşti cel care avea să devină cel mai important povestitor român din toate timpurile. Cum biografia sa este cunoscută şi din manuale şi din „Amintiri”, astăzi ne oprim la anul 1872, cel mai greu din viaţa sa, când este dat afară din cler şi din învăţământ, iar soţia îl părăseşte, lăsându-i şi copilul de 6 ani. Despre acest episod ne povesteşte scriitorul Constantin Parascan, cel care a trăit o viaţă la bojdeuca din Ţicăul Iaşilor.
”A fost un episod foarte dureros pentru el. Superiorii lui pe linie ecleziastică îi reproşau că are o familie dezbinată şi că solicita să i se acorde divorţul de soţia sa, Ileana. Însă adevărul este că aceasta îl inşela cu nimeni altul decât cu stareţul Mănăstirii «Golia», Isaia Vicol. Când Creangă a aflat acest lucru, şi-a confruntat soţia, iar aceasta a plecat definitiv, lăsându-i lui şi copilul de şase ani. Autorităţile bisericeşti nu erau dispuse să recunoască întâmplarea, astfel că, de aici inainte, vor urma tot felul de pretexte pentru îndepărtarea lui din rândurile clerului. Se va spune că are o conduită nepotrivită pentru un slujitor al Bisericii, pentru că frecventează piese de teatru, pentru că se tunde, deşi acest lucru era conform regulamentelor… Ba încă s-a mai spus despre el că tragea cu puşca după ciori în jurul Mănăstirii «Golia», fapt cu totul neadevărat. Astfel că, în 1872, va fi caterisit pentru totdeauna, după cum se spune în documentul cu pricina, şi, pe deasupra, dat afară şi din locuinţa de la Golia, şi din învătământ. Pe atunci, biserica era implicată în administrarea Ministerului Instrucţiei Publice şi al Cultelor, astfel că diaconul şi învăţătorul Creangă a rămas fără cele două slujbe ale sale şi fără locuinţă. Iată şi memoriul lui Creangă, adresat ministrului învăţământului de la acea vreme, memoriu la care, se întelege, nu a primit nici un răspuns: «Adevărul este că în contra mea de mult a fost întinsă o persecuţiune pentru ideile mele de progres şi aceasta v-o pot proba prin un fapt anterior, din cele mai lovitoare pentru mine! Cu cinci ani în urmă, răutatea şi corupţiunea unui călugăr a făcut ca eu, împreună cu unicul copilaş al meu, să fiu abandonat de sociea mea pentru totdeauna, rămâind văduv, şi că pentru această faptă imorală şi scandaloasă nu s-a luat nici o măsură în contra acelui călugăr (…) eu nu de azi, de eri, caut a dobândi emanciparea mea de supt o atare autoritate care nu se respectă fiindcă nu pedepsesce pe cei ce merită pedeapsa, ci pe cei nevinovaţi! Acum cinci ani m-au lovit în familie! Acum un an în serviciul meu de la biserică, eară acum au făcut ca să mă loviţi şi d-voastră în posiţiunea mea la şcoală!»“ Perioada în care nu a avut de lucru a ţinut doi ani, până când Maiorescu îl va repune în funcţie ca învăţător. În tot acest timp, oferea meditaţii în particular şi – ceea ce puţină lume ştie – şi-a deschis un debit de tutun! Creangă, un învăţător respectat rămas fără catedră, caterisit şi batjocorit chiar şi în presa timpului, ajunsese să vândă iarba dracului! Dar nici el nu s-a lasat. Avea chioşcul undeva între Filarmonica de acum şi Teatru şi, când îi vedea trecând pe cei care îi aplicaseră aceste măsuri disciplinare, striga după ei: «Hai, părinte, să-ţi dau nişte grămezi de iarba dracului, că ştiu că tragi câte o lulea în spatele bisericii când nu te văd enoriaşii!» Şi fiul său, Constantin, a avut mai târziu o afacere cu tutun. Avea ca slogan «Fumaţi hârtia Creangă sau daţi dracului tutunul».“ Dar spiritul antreprenorial al lui Creangă nu s-a oprit aici. Puţină lume ştie că el a fost printre membrii fondatori ai primei Case de Economii şi Consemnaţiuni din Iaşi. El a mai cochetat o vreme şi cu politica, făcând parte din Fracţiunea liberă şi independentă a liberalilor din Iaşi. Asta ca să nu mai pomenesc de succesul pe care l-a avut cu publicarea Abecedarului sau la acea vreme. Prima ediţie s-a epuizat rapid, după care a urmat încă o ediţie de 8.000 de exemplare. Un astfel de tiraj este o reuşită editorială chiar şi în zilele noastre”.