Un simplu click şi intri în bazarul virtual. Ca-n orice bazar, găseşti vânzători, dar şi hoţi. Dacă nu eşti atent, hoţul te fură pe faţă şi n-ai cui să i te plângi pentru că nu ai nicio dovadă. Fără bon fiscal, n-ai ce căuta la Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor. Iar la Poliţie ce să spui? Că ai fost un fraier crezând pe cuvânt un individ necunoscut din alt oraş care te-a făcut să-l compătimeşti pentru datoriile sale la cămătari, şi că te-ai bucurat că-ţi va vinde doar ţie, cu 1.500 de euro, maşina lui de fiţe, iar pentru aşa kilipir ai acceptat să-i dai 200 de lei „arvună”, să fii sigur că nu o pierzi?! Dacă ai muşcat momeala, e fix problema ta. Te plângi „la ziar”, dar… „prinde corbu’ , scoate-i ochii!”. La telefon nu mai răspunde nimeni şi mai-mai că te îngrijorezi, crezând că bietul om o fi fost deja „săltat” de cămătari.
Un anunţ publicat în mediul virtual sau în ziar ar trebui să prezinte o anumită seriozitate şi credibilitate pentru că altfel nu ar avea niciun client, însă de multe ori, oamenii se lasă păcăliţi doar prin câteva cuvinte şi iată cum se întâlneşte hoţul cu prostul. Sigur că nu este o regulă general valabilă, pentru că sunt destui oameni de bună credinţă care scot la vânzare obiecte bune, care însă nu mai sunt noi, iar preţul reflectă starea actuală a obiectului, însă mai bine verificaţi marfa şi achitaţi pe loc decât să aveţi surpriza zilei de mâine. Şi, evident, nu vă prezentaţi singur la întâlnirea cu vânzătorul şi alegeţi locuri publice pentru astfel de tranzacţii pentru că nu aveţi de unde şti cu cine aveţi de-a face.
Geanina NICORESCU