1. Partea care se simte înşelată ( dar nu numai, poate fi şi partea înșelată a interlocutorului ) după descoperire – termină relația.
2. Continuarea relaţiilor, fără niciun dubiu şi fără discuţii.
3. Începerea unei discuţii şi a unei introspecţii legată de fiecare separat şi o încercare de a face o schimbare( profundă sau superficială, depinde de cuplu).
Iubire, singurătate, frustrare?
Dar, înainte de a vorbi despre consecinţele unei astfel de situații, o să-mi permit să vorbesc despre câţiva termeni care se leagă de acest articol:
Primul termen se referă la iubire care, din punctul meu de vedere, reprezintă momentele mai mici sau mai mari petrecute cu o persoana de acelaşi sex sau cel opus. Iubirea se leagă de un sentiment pozitiv, afectiv, prin care simţim nevoia să fim alături, să împărtăşim gândurile și sentimentele şi să avem grijă de o persoană pe care o simţim ca pe o parte a noastră.
Sunt mai multe feluri de iubire: iubirea faţă de noi, de copii, de soţ, de familie, de părinţi, însă iubirea de cuplu, include în ea o fantezie de uniune a corpului nostru, când , din două persoane se formează o unitate , rezultând actul sexual.
Al doilea termen se referă la înșelare/ înşelăciune, când unul sau amândoi din cuplu, instantaneu, ascund faţă de persoana iubită, sau cea cu care au un contract de căsătorie/ intim, faptul că există în sufletul ei, ori al lui , o a treia persoană, care o stârneşte, o influenţează şi care îi schimbă comportamentul şi atitudinea vieţii. O relatie care convorbirea este scurtă ca timp, are caracter neintim , nu intră în viaţa personală si nu stârneşte emoţii sau sentimente, este o convorbire seacă şi nu putem să o numim o convorbire cu un caracter afectiv, sentimental. Ea nu duce la înşelăciune, ci, cel mult, poate duce la o prietenie.
Unde se termină relaţia virtuală?
Din momentul în care una din părţi se aşteaptă ca aceste convorbiri să fie mult mai dese, mult mai profunde şi cu impunerea ca ele să aibă un rol important în viaţa lor, derutând viaţa lor de cuplu , această convorbire capătă o semnificaţie mult mai puternică.
O parte mare din convorbirile virtuale încep când una din persoane se află într-o intersecţie sensibilă a vieţii lui. Poate sentimentele de izolare, de ne -iubire, sentimentul de neapreciere, transmit o nevoie să comunice cu cineva, să-şi alunge singurătatea şi starea psihică. E posibil ca aceeaşi persoană , la început, nici să nu caute să treacă de la convorbirea virtuală la convorbirea reală şi la o relaţie reală. Această persoană se mulţumeşte cu faptul că poate să se descarce, poate să formeze un fel de jurnal al vieţii , ca schimb de o persoană virtuală.
Internetul, alternativă sau placebo?
Majoritatea oamenilor preferă să trăiască în lumea lor, să primească feedback-uri şi să fie un fel de dialog, dar fără să se apropie de realitate. Lucrul acesta se vede la persoanele mai timide, mai introvertite, care se mulţumesc cu acelaşi dialog virtual.
Dialogul virtual cu o persoană adevărată, poate să fie pe linie spirituală, sau pe linie sentimentală: când amândoi îşi găsesc unul faţa de celălalt puncte comune, discuţii interesante despre viaţă şi despre sensul ei, când, încet-încet, amândoi îşi recompensează nevoile personale, când împart complexe faţă de partenerul virtual („ vai ce bine mă ştii”, „ce bine ne înţelegem, mă completezi”…) şi continuă cu o mică deviere când unul spune „vai, dacă mă înţelegea soţia/ prietenul cum mă înţelegi tu…”
Convorbirile de acest gen pot dura zile, luni, ani de zile, fără ca niciunul să-şi asume o responsabilitate faţă de altul. Dar când unul din ei cere ca al doilea să fie la telefon sau pe internet la ora stabilită, atunci începe o fază mai înaintată. O parte acceptă stabilirea , iar o parte nu o poate accepta.
Când celălalt simte pericolul şi nu-şi asumă
Refuzul de a stabili timpul de întâlnire poate duce la ruperea relaţiei sau transformarea acesteia la un din „când în când”. În toate felurile de relaţie în care există acceptul de a stabili orele de întâlnire, unul din interlocutori încearcă să îl cunoască pe celălalt mult mai bine. Lucrul acesta se face prin jocuri de cunoaştere cu întrebări specifice, dar şi prin faptul că în primă fază, unul/ambii cer poză.
Acceptul de a trimite poza, este acceptul de aprofundare a relaţiei şi trecerea ei de la o relaţie anonimă la o relaţie de cunoaştere fizică între ei. Acelaşi lucru este valabil şi pentru numărul de telefon, acceptarea de convorbiri prin Skype și duce până la o ieşire la întâlnire, când amândoi se văd şi discută.
Subiectele de discuţie sunt foarte importante și cuprind de la lucruri banale, evenimente zilnice nesemnificative până la împărţirea secretelor şi a confidențelor fiecăruia.
Această persoană care începe o convorbire virtuală, pe lângă faptul că se află la o întâlnire de sinceritate, este posibil ca în viaţa ei de cuplu să se fi ajuns la un punct atât de jos, încât nu i-a mai rămas prea multe, în cazul unora , decât începerea convorbirii cu altă persoană. De exemplu , putem vedea aceste lucruri după primul copil, când mama e ocupată cu bebeluşul, este obosită fizic şi psihic iar soţul îşi caută activități pe internet. În mod sincer el este o persoană fidelă şi evită să iasă cu amicii la bar. Din momentul în care s-a ivit o ocazie şi se simte singur el accesează un site de cunoaştere/ cunoştinţe şi cu un nume fals și începe convorbirile.
Femeile sunt dispuse să divorţeze, bărbaţii, mai puţin
Din păcate, responsabilităţile vieţii şi mai ales a vieţii în doi, după mai mulţi ani, duce ca viaţa de cuplu să dezlege una de alta; fiecare are grijă de cariera lui personală, de pătrăţica lui, aşa că pe baza acestora, se naşte începerea convorbirilor virtuale.
Una din particularităţile acestor convorbiri este , de cele mai multe ori , nevoia persoanei care a început relaţia virtuală să fie descoperită pentru că nu mai poate să trăiască într-o situaţie conflictuală şi plină de sentimente de vinovăţie şi poate urmări renovarea situaţiei cu persoana de lângă ea.
Există şi cazuri în care lucrurile s-au descoperit întâmplător şi care reprezentau dorința celui care a creat situaţia de a se desparți, dar nu a ştiut cum să pună capăt relaţiei.
Este foarte interesant cum a văzut relaţia omul care a fost înşelat pentru că diferă dacă e bărbat sau femeie. Cercetările arată că, dacă femeia a înşelat, de cele mai multe ori va pleca, pentru că 78% din cele care au făcut acest pas, sunt dispuse să divorţeze, pe când numai 34% din bărbaţi au fost dispuşi să divorţeze.
Acest rezultat arată că femeia este mult mai hotărâtă şi decisă să pună capăt relaţiilor. În aceeaşi cercetare s-a văzut că femeile duc cu mult mai greu înşelătoria şi suferă mult mai mult decât bărbaţii.
Perioada în care trăim este o perioadă incitantă, de super tehnologie şi care a deschis direcţia de convorbiri virtuale care duce de la un anonimat până la convorbiri intime şi cunoaşterea profundă a ambelor părţi. Dacă înainte, înşelăciunea era legată de relaţiile intime şi sexuale, astăzi, prin intermediul internetului se pot avea relaţii considerate motiv de divorţ fără apropierea geografică şi unirea corpurilor, aşa că astăzi, drumul spre înşelăciune e mult mai uşor decât era înainte( numărul de divorţuri în urcare cu 50% arată tendinţa aceasta.)
Dar ce ne facem fără să avem imaginaţie, creativitate şi linie de refugiu? Avem o viaţă monotonă şi lipsită de fericire, aşa că, de cele mai multe ori, convorbirile virtuale trebuie să le vedem de la caz la caz, dar, desigur pot influenţa viaţa de cuplu şi să aprindă o lumină galbenă spre roşu în viaţa în doi.
Astept sugestiile si parerile dumneavoastră !
Dr. Miron Itzhak, psiholog clinician principal, 0233/236146, 0747/627971, 0724/225214