Astăzi se împlinesc 11 ani de la moartea îndrăgitului părinte Ioanichie Bălan, unul din marii duhovnici ai Mănăstirii Sihăstria. Născut la 10 februarie 1930 la Stăniţa, judeţul Neamţ, părintele Ioanichie a intrat în monahism la Sihăstria, pe când avea doar 19 ani. Aici l-a avut ca duhovnic pe părintele Paisie Olaru, care l-a îndrumat pe calea vieţuirii monahale, fiind un foarte apropiat ucenic şi al părintelui Cleopa Ilie. Între anii 1949-1971, părintele Ioanichie a fost casier, contabil, secretar şi ghid al Mănăstirii Sihăstria. Din anul 1955, a ţinut predici către pelerini, remarcându-se drept unul dintre cei mai înfocaţi luptători duhovniceşti împotriva avortului şi a altor păcate grele. Deoarece predicile sale atrăgeau prea multă lume, autorităţile comuniste au decis transferarea, între 1971-1990, a părintelui Ioanichie la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ. Cu această ocazie, în perioada 1971-1975, părintele Ioanichie urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le încununează cu lucrarea intitulată „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene”. Prin strădania şi râvna părintelui Ioanichie, au văzut lumina tiparului volume precum: „Patericul românesc” (Bucureşti, 1980), „Vetre de sihăstrie românească” (Bucureşti, 1981), „Convorbiri duhovniceşti” (Editura Episcopiei Romanului, volumul I, 1984 şi volumul II, 1988), „Mărturii româneşti la locurile Sfinte” (1986), „Istorioare duhovniceşti” (1991), „Călăuza ortodoxă în biserică” (1992), „Călăuza ortodoxă în familie şi societate” (1993), „Rânduiala Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii” (1993), „Părintele Paisie duhovnicul” (1993), „Părintele Cleopa duhovnicul” (1994), „Convorbiri cu teologi ortodocşi străini” (1994), „Viaţa Părintelui Cleopa” (1999), „Sfinte Moaşte din România” (1999), „Sfinte Icoane făcătoare-de-minuni din România” (1999) şi „Versuri duhovniceşti” (2006). De asemenea, părintele Ioanichie Bălan a reeditat „Vieţile Sfinţilor” în 12 volume, după ediţia mitropolitului Grigorie Dascălul de la Bucureşti şi Căldăruşani, din 1834-1836. Părintele Ioanichie a fost, deopotrivă, un călăuzitor în viaţa de familie. Tinerilor le spunea: „Naşteţi copiii; ei vă duc în rai, iar lipsa lor vă duce în iad. Ai luat jugul căsătoriei? Atunci nu te juca cu focul. Aceasta nu este un sport, nu este o experienţă oarecare, aceasta este o viaţă în Hristos. Trăieşti în Hristos, naşti pentru Hristos, te binecuvântează Hristos, ai un soţ, ai fericirea şi ai câţiva copilaşi în vatra casei tale şi n-ai trăit degeaba pe pământ. Altfel ce laşi în urmă? Vorbe? Dacă familia se destramă, adio Ortodoxia. Familia este obştea cea mai binecuvântată de Dumnezeu încă de la început, din care ne-am tras cu toţii: şi sfinţi, şi nesfinţi, şi buni, şi răi, şi păcătoşi. („Mi-e dor de Cer – Viața părintelui Ioanichie Bălan”, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 535) Părintele Ioanichie Bălan a trecut la cele veşnice pe data de 22 noiembrie 2007, la vârsta de 77 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, alături de ceilalţi mari duhovnici Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Onufrie Frunză, Ioanichie Moroi sau Marcu Dumitrescu.
Irina NASTASIU