Pe parcursul anilor, de când Freud a dezvoltat metoda psiho-analitică și a folosit și hipnoza, s-au dezvoltat câteva curente importante pe linia de hipnoterapie. Curentul lui Ulman și Lambour vorbește despre auto-hipnoză. Omul se poate hipnotiza și singur, doar că trebuie să stăpânească destul de bine câteva tehnici. El trebuie să facă diferența între starea hipnotică și auto-relaxare. Milton Ericson este renumit pentru metoda lui în toată lumea și în România. (Eu, personal, pe lângă alte trei acreditări, sunt acreditat și la Colegiul Pshihologilor, ca psiho-terapeut ericsonian). Metoda lui Ericson pune accent pe povestirea și povești metaforice dar nu numai, el vorbește foarte mult și folosește metoda paradoxală și conflictuală în practica hipnozei. (Tehnică disociativă. Vezi mai jos, tehnici de hipnoză). De exemplu, a venit la el o adolescentă care voia foarte mult să slăbească. Avea 95 de kg la 1,60. Ericson i-a zis: Eu accept să te ajut, dar am o condiție; înainte de a slăbi trebuie să te îngrași încă 10 kg. Și, după asta, o să începem să reducem. Același lucru făcea pe părțile corpului când spunea, de exemplu, că o mână se ridică și a doua se lasă în jos. În cazul acesta, a determinat creierul să fie confuz și astfel, i-a permis să ocolească controlul și rezistența creierului și să poată să-și aplice mai bine tratamentul. Ca hipnoza să reușească, trebuie să existe o mare încredere între hipnotizator și subiect (pacient). Psihologul încearcă, înainte de toate, să-l relaxeze, începând de la mușchi și creier, și încetîncet cu muzică relaxantă, începe să emită sugestii și să transmită idei și mesaje către creier. Ideea este să-și găsească încă drumul față de ceea ce deja știa, cum să poată vindeca în conștient din problemele din subconștient. În mare măsură, nici un om care vine și declară că vrea să-și rezolve problema, nu vrea să-și schimbe comportamentul și atitudinea, numai ca asta este obligatoriu. Hipnoza ajută în tehnici diferite să ocololească conștientul și să intre în subconștient, fără să aibă probleme cu menanismele de apărare pe care omul le-a construit pe parcursul vieții. În timpul inducerii hipnozei, intelectul este mai puțin dominant. Ce este foarte important, este partea senzuală și toate perceperile simțurilor: poze, auzul – de aceea se folosește de multe ori muzica relaxantă. În starea de veghe, subiectul vede totul în culori mult mai puternice, este focusat el însuși mult mai tare, pentru că nimic nu-l deranjează și totul merge într-o singură direcție. Lentoarea procesului logic duce la o stare care e total diferită de starea conștientului. Interesant este că, contrar omului care dorme, pacientul se află în deplină conștiență, se află în stare de transă, dar nu doarme. Acest lucru s-a constatat printr-o cercetare interesantă când s-a făcut diferențierea între cei care dorm și cei în hipnoză și s-a observat în EEG. De asemenea, ultimele cercetări ne arată că în hipnoza pe linia medicală, psihologică, nu poți să convingi pacientul să facă sau să spună lucruri de care nu este convinși și nu sunt adevărate și contravin convingerii lui morale. Hipnoza este un drum pe care putem intra cu ușurință în lumea noastră interioară. Instrumente de muncă în hipnoză Sugestia. Este un process psihologic care, împreună cu pacientul încearcă să schimbe atitudinea care n-a fost pe linia pozitivă sau norme și valori care erau piedici în drumul pacientului, care se află în creierul pacientului și care îl împiedică să funcționeze. Situația hipnotică se face printr-un proces de inducere care începe printr-o stare de relaxare, la început a mușchilor, a locurilor mai dureroase și până la creier. Când pacientul se află în starea de relaxare maximă, atunci psihologul intervine cu lucruri pozitive, cu povești plăcute și încearcă să-l facă și pe pacient să intre în aceste locuri. De exemplu, o pădure, o mare ( trebuie verificat bine care sunt locurile plăcute pacientului, astfel încât să nu se întâmple ca ceea ce îi place psihologului, pacientului să-i cauzeze o neplăcere și mai mare). În trecut, se foloseau foarte mult două instrumente care-l ajutau pe pacient să intre într-o stare mai relaxantă: pendula și un ceas cu pendulă (conta și zgomotul ceasului). Urmează regresia în timp, în care subiectul poate să-și aleagă ce perioadă vrea el. Încercarea psiho-terapetului este să-l aducă în locurile pe unde a fost înainte. Când subiectul simte o situație caldă, plăcută, nu poate avea stare de anxietate. Există riscuri în hipnoză? 1.Da. Când hipnoza se face prin oameni neexperimentați și cu o metodă neadecvată la problema pacientului. Când eu mă refer la oameni neexperimentați, înseamnă cel puțin 15 ani de experiență în domeniul psihoterapiei și că folosește mai multe metode psihoterapeutice și nu doar metoda hipnotică. Când doriți un astfel de procedeu cereți diplomele psihologului. 2.Hipnotizatorul se simte așa de bine în starea de hipnoză și preferă să rămână în această stare. Același lucru este valabil și la oamenii care nu s-au simțit atât de bine în starea de hipnoză dar nu pot ieși din ea pentru că sunt închiși în sentimentul negativ în care se află. 3.Când psihoterapeutul, psihologul transmite un mesaj care din punctul lui de vedere este pozitiv, dar pentru pacient este negativ și asta îi aduce probleme și anxietăți mult mai mari. Care este durata unui tratament hipnotic? Majoritatea cercetătorilor spune că durează între o ședință până la 12 ședințe (ne bazăm pe faptul că acea persoană folosește și alte metode terapeutice și doar metoda hipnotica. Ea singură nu poate fi decât o dată, maxim 3 ori). În concluzie: Cu toate că am terminat specializarea în hipnoza clinică, o folosesc destul de rar și numai în cazuri specifice, care necesită intervenția hipnotică. În România, când traiul este atât de scump și sărăcia este mare, omul nu poate să-și permită un lux atât de mare cum pot oamenii în alte părți. Dacă un pacient vine cu necazuri mari și cu mari dubii și neîncredere legate de terapeut și caută o rezolvare la suferințele lui, metoda hipnotică de relaxare îi crează disconfort. Pacientul se uită imediat la ce i s-a făcut și spune că “așa pot să fac și eu, fără să plătesc”. Pe de altă parte, după mai mult timp de interacțiune pacient-psiho-terapeut când s-a creat o încredere deplină, am folosit aceeași metodă și a fost de mare ajutor. Numai că ea este îmbinată cu alte metode cum ar fi psiho-analitice, dinamice, metodele lui Jung, existențialiste și adleriene. Nu este posibil ca un proaspăt absolvent al Facultății de Psihologie, care termină acest curs să poată să facă psihoterapie hipnotică. O să sfârșesc cu o poveste interesantă legată de hipnoză. Un băiat și o fată, înainte de căsătoria lor au ajuns la mine. El a cerut s-o hipnotizez pe prietena lui și să văd dacă l-a înșelat pe parcursul prieteniei lor, care a durat 5 ani. Să iau în calcul că în ultimele luni el a lucrat în străinătate și a simțit că ea s-a răcit față de el și afectiv și sexual. Prima întrebare i-am adresat-o ei, dacă e dispusă să fie astfel verificată. Ea mi-a răspuns fără ezitare, că da. I-am răspuns băiatului: Eu nu cred că pot să fac așa ceva. Este împotriva voinței ei, și nu cred că, și dacă te-a înșelat, ea nu mai tine minte și trebuie să descoperim noi lucrul acesta. Dacă te-a înșelat și nu vrea să-ți spună este dreptul ei. Cum este și dreptul tău să vezi dacă răceala asta este de netrecut: fie rupi relația și cu asta gata, ori mergi în continuare, încercați să vă reapropiați și să te căsătorești. Hipnoza, i-am zis, nu este pentru a descoperi vina cuiva și părțile ascunse în conștient. Hipnoza funcționează numai la subconștient, când omul a reprimat un eveniment neplăcut care îl împiedică să funcționeze normal. Dr. MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214 e-mail: miron@ambra.ro site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro