Comuna Borca, o aşezare mirifică, împădurită, binecuvîntată de Dumnezeu, se zbate în neajunsuri, iar primarul Ovidiu Niţă, aflat la primul mandat, lansează un strigăt de ajutor.
Rep: Sunteţi novice într-ale primăriei, fiind la primul mandat. La ce nivel de dezvoltare aţi preluat comuna?
Primar Ovidiu Niţă: În Primărie am găsit linişte, în schimb, în comună, exact în ziua alegerilor, pe 10 iunie, au avut loc cele mai grave inundaţii din ultimii 30 de ani. Valoarea pagubelor produse fiind de 27 miliarde în 2012 şi 10 miliarde în 2013. Nu pot să spun indiferenţa celor care ar fi trebuit să intervină a dus la situaţia ca Borca să plătească arierate- datorii care au constat în în sumele folosite pentru înlăturarea efectelor indundaţiilor până în octombrie 2014. Deci, la 1 octombrie am terminat de plătit datoriile pe înlăturarea efectelor inundaţiilor din anii 2012 şi 2013.
Red: Deci, nici nu vă instalaserăţi bine ca primar, că aţi şi fost nevoit să vă confruntaţi cu problemele care macină comunitatea.
O.N: Principala cauză a indundaţiilor, în Borca, sunt torenţii. Nu neapărat sunt afectaţi de inundaţii cetăţenii de lângă râul Bistriţa, respectiv Sabasa- Borca. Sunt torenţii montani, la care, de 25-30 de ani nu s-a intervenit cu nimic pentru regularizarea lor. În timp, au tot erodat şi, la fiecare ploaie cu un debit mai mare cară aluviuni din amonte şi se revarsă asupra satelor.
Rep: Iar dacă nu s-a intervent, evident efectele sunt mai grave de la an la an.
O.N: Evident. Am avut promisiuni publice făcute de către doamna ministrul Lucia Varga că în anul 2013 mă va rezolva cu un torent- chiar aşa s-a exprimat. Şi unul din colegi, primarul de la Pipirig, s-a amuzat şi, ironic, mi-a spus „o să-ţi mai dea unul”. Şi aşa s-a întâmplat… mă refer la faptul că au apărut noi probleme, dar sigur nu din cauza domniei sale. Am avut un proiect pe GAL pentru regularizarea unui torent, la Pârâul Pântei, un proiect nu prea mare, de 60-70 de mii de euro, şi constatăm că pe acel torent erau efectuate nişte lucrări prin anii ’60- două baraje de retenţie şi două bucăţi de canal- care şi la această oră figurează la Ministerul de Finanţe ca investiţii a Romsilva. Deci, din 2012 fac demersuri ca să fie casate aceste lucrări care apar pe hârtie. De la inundaţiile de acum doi ani şi jumătate s-a comis o mare greşeală, care cumva s-a îndreptat împotriva comunei Borca aşa, ca o neglijenţă şi ca o abatere. Deci, în nota de constatare a comisiei de evaluare a pagubelor a apărut că această calamitate s-a produs ca urmare a tăierilor ilegale de masă lemnoasă. Dar vreau să vă spun că Borca este printre puţinele comune din ţară în care nu s-au făcut tăieri ilegale. Şi asta datorită personalului silvic şi a şefului de ocol care, chiar dacă a deranjat, nu a permis să se facă tăieri ilegale. Mare parte a comunei este acoperită de păduri. Regia Naţională a Pădurilor mai are în administrare undeva la 11 mii de hectare. La Direcţia Silvică am purtat discuţii şi am făcut demersuri pentru că sunt destule alte probleme cauzate de exploatările forestiere. Toate drumurile comunale se află în aval de exploatările forestire şi normal că traficul greu e o problemă. Spre exemplu, o maşină cu 40 de metri buştean, pe un timp ploios, îţi distruge drumul şi într-o zi nu este doar una care trece pe un drum.
Rep: Este vreun drum asfaltat în comună?
O.N: Ne „mândrim” cu locul I pe judeţ pentru că suntem comuna cu nici un metru de asfalt pe drumurile comunale! Aici avem oameni liniştiţi, oameni cuminţi, cu bun simţ, dar acestor oameni li se ia dreptul la o viaţă normală, şi cred că odată or să răbufnească. Pentru că nu beneficiem de canalizare, de drumuri, de servicii medicale, de absolut nimic. Deci, este o comună blestemată pentru că, cel puţin în ultimii 25 de ani, nimeni nu şi-a îndreptat privirile şi spre Borca. Şi asta cu toate că toţi cei care au fost la conducerea primăriei au fost cu partidele de guvernământ. Au încercat să facă totuşi ceva şi nu ştiu de ce, dar cred că cineva de la centru a spus NU…
* „Am fost martorul unui accident rutier şi vreau să vă spun că victima a stat în ploaie, la marginea drumului, aproape o oră”
Rep: Dacă tot aţi amintit, ce ne puteţi spune despre asistenţa medicală?
O.N.: Avem 6.500 de locuitori cu doi medici de familie. Doctorii au un program extraordinar de încărcat, iar cu toate astea, încheie orele de serviciu la ora 16. După această oră, orice problemă medicală poate fi rezolvată numai apelând la 112, chemând salvarea. Iar până ajunge salvarea de la Piatra Neamţ sau cea de la ISU Poiana Teiului (dar aceasta din urmă deserveşte multe zone şi pot apărea simultam mai multe urgenţe), durează destul de mult, cel puţin o oră. Lipsa unui centru de permanenţă în zonă care să asigure zi şi noapte asistenţă medicală se simte acut. La Borca a fost, odată, un centru cu casă de naşteri, dar s-a desfiinţat. Acum, de ce să nu o spunem, sunt semne de întrebare la unele decese, dacă acei oameni n-ar fi avut mai multe şanse dacă salvarea ar fi ajuns la ei cu o jumătate de oră mai devreme. Am fost martorul unui accident rutier şi vreau să vă spun că victima a stat în ploaie, la marginea drumului, aproape o oră, până a reuşit să vină salvarea. Nu trebuie să evidenţiem numai aspectele negative, dar vreau să subliniez că este nevoie de un centru de permanenţă. Nu spun neapărat la Borca, zic în zonă. Poate fi şi la Farcaşa să zicem. Că toţi ne confruntăm cu aceeaşi problemă.
* „Probleme multe, salariaţi puţini la primărie, şi nu e de mirare că secretara comunei s-a îmbolnăvit şi vrea să renunţe”
Rep: Cum vă descurcaţi cu aceste probleme la nivel administrativ?
O.N.: Foarte greu. Principalul motiv ar fi lipsa personalului. Vreau să vă spun că, pe asistenţă socială unde apar toate problemele legate de ajutor social, ajutor încălzire, anchete sociale, am un singur angajat. Un asistent social. Şi secretarul. Vreau să vă spun că, cel puţin secretara comunei, s-a îmbolnăvit . E disperată. Vrea să renunţe. Nu mai rezistă. Zilnic, instanţe, răspunsuri, avocat, zilnic trebuie să faci hârtii. Volumul de muncă este enorm. Şi astăzi am fost la Consiliul Judeţean pentru că mă confrunt cu o problemă legată de personalul de la Serviciul de Voluntari de la Situaţii de Urgenţă care a depus o hotărâre judecătorească la un executor judecătoresc ce m-a ameninţat că-mi va bloca conturile pentru nişte drepturi care nu li s-au acordat. Salariile sunt derizorii , deci un funcţionar public cu 35 de ani vechime ia 830 de lei.
Rep: Ce alte mari probleme aveţi de rezolvat?
O.N: Sunt probleme mari şi pe fond funciar, şi pe Registrul Agricol, pentru că nu sunt date titluri de proprietate. Situaţia e groaznică. În lipsa unui cadastru general, e groaznic. Pentru că nu a fost o zonă cooperativizată. La noi satele sunt răsfirate pe dealuri, cum e-n zona de munte. Am persoane fără vreo sursă de venit şi figurează în Registrul Agricol cu peste 2000 metri teren intravilan şi nu beneficiază de ajutor social. Şi acel teren nu-l poate folosi de fapt pentru nimic. În situaţii similare sunt aproape 100 de familii. Terenurile sunt bio, să le spunem , dar cantitatea de furaje recoltată pe un hectar de teren din zona montană este 20% faţă de aceeaşi suprafaţă din zona de şes.
* „Ajutoarele UE au declanşat un scandal imens”
Rep: Cum a primit populaţia ajutoarele UE?
O.N.: Aceste ajutoare au generat un scandal imens. Lumea nu ştie că, din primărie, nu s-a făcut nici un tabel cu beneficiarii. Datele au venit de la Casa de pensii, Direcţia de Handicap, Şomajul, Veterani de Război. Multe greşeli, multe erori, pentru că mulţi nu au fost trecuţi. Cei fără niciun venit nu beneficiază de nimic şi vin, deseori, cu lacrimi în ochi, să-i ajut. Eu ce să fac? Şi aceşti oameni plătesc taxe şi impozite şi, de multe ori, nu vor să se umilească cerând ajutor social dar nu au nicio sursă de venit. E un lucru dureros să vezi oamenii mereu trişti, să-i vezi aşa şi să nu-i poţi ajuta.
Rep: Din ce trăiesc oamenii din comună?
O.N: Sunt câteva societăţi comerciale care se ocupă cu exploatarea masei lemnoase dar, de un an – doi, multe din firmele care aveau câte un minigater și are dădeau o pâine la oameni, au fost nevoite să-şi închidă porţile pentru că nu au putut ţine piept firmelor mari, cu tehnologie, care au ridicat preţul la lemn. Nu putem să le protejăm oamenilor noştri locurile de muncă şi nici să creăm noi locuri de muncă.
* „Am reuşit să mai facem rost de un microbuz, dar nu putem angaja şofer… n-avem fonduri pentru salariu”
Rep: Ce ne puteţi spune despre şcoală, aveţi cu ce vă mândri?
O.N: Avem 1360 de elevi la nivelul comunei. După lungi insistenţe am reuşit să mai aducem un microbuz, dar nu putem angaja şofer… Am reuşit să semnez un contract de finanţare pentru un utilaj pentru că primăria nu avea în dotare şi era nevoie. Am semnat contractul de finanţare, o să aduc buldoexcavator dar o să constatăm şi aici că nu o să putem angaja şofer care să-l deservească pentru că plafonul de salarii este bătut în cuie. Şi e de la an la an mai mic.