La baza cimitirului Mănăstirii Agapia se află o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, bijuterie arhitectonică aflată pe lista obiectivelor de patrimoniu naţional, categoria A.
Ridicată la 1780 şi restaurată de vornicul Iordache Miclescu, la 1854, aceasta se remarcă prin proporţiile mari şi prin sobrietatea ansamblului. Cunoscută şi sub denumirea de bolniţa de lemn de la Agapia, în această biserică veneau (vin şi acum) să se roage maicile mai bătrâne. Pentru că în jur a existat o incintă de lemn în care fiecare dintre acestea avea câte o chiliuţă. Din păcate, în 1992, incinta a fost mistuită de un incendiu devastator, care a fost la un pas de a mistui şi biserica. Biserica este construită din bârne de stejar, pe temelie de piatră. În anul 1981, din cauza degradării bârnei, aceasta a fost acoperită la exterior cu scândură vopsită, pentru a fi protejată. Acoperişul este din şiţă şi tablă. Pridvorul a fost adăugat ulterior. Lăcaşul se remarcă prin simplitate şi graţie, eleganţa ansamblului fiind accentuată şi de cele trei turle. Forma este cruce romană cu aspect trilobat. De-a lungul timpului, biserica a fost restaurată integral în două rânduri: la 1854, de către Iordache Miclescu şi surorile sale, rude ale mitropolitului Sofronie Miclescu, şi în 1981, când exteriorul a fost blănit cu scândură, iar şindrila a fost schimbată. Prima pictură interioară a fost realizată în 1946, de pictorul Constantin Negrescu din Roman, pe cheltuiala mitropolitului Irineu Mihălcescu.
În 1981 pictura a fost refăcută de către părintele Vartolomeu Florea de la Mănăstirea Sihăstria. Atunci, catapeteasma şi stranele au fost schimbate pentru că erau mâncate de cari şi nu s-a mai putut salva nimic. Stranele au fost făcute după modelul celor vechi, cu câte un citat din Sfinţii Părinţi sau din texte biblice, fapt inedit, nemaiîntâlnit în alte biserici.