Biserica de lemn din Ceahlău, cea veche, a fost ridicată în 1730 de ardelenii strămutaţi aici pentru a-şi păstra credinţa strămoşească. Lăcaşul poartă hramul „Zămislirea Sfintei Ana” şi a slujit drept biserică parohială comunităţii până în anul 1963, când biserica nouă, de zid, construită în imediata apropiere, a fost gata. „Despre nevoia unei biserici noi se discutase chiar de la 1907. Însă lipsurile de tot felul şi evenimentele ce s-au succedat au făcut ca lucrările să fie finalizate târziu, abia în 1963. A fost o problemă complicată, pentru că atunci se strămuta şi populaţia din zona lacului de acumulare. Bisericuţa veche prezintă particularităţi ale stilului arhitectural datorită influenţei ardeleneşti. Lăcaşul este construit din bârne de brad, încheiate la colţuri „în coadă de rândunică”, pe o temelie de piatră uscată. Un important element ce individualizează această ctitorie este absida altarului, de formă rotundă, foarte dificil de realizat atunci când materialul folosit este lemnul. Acoperişul este din draniţă şi prezintă, de asemenea, anumite particularităţi de influenţă transilvăneană, cu frângere de pantă. Pridvorul, de mărimi considerabile, este o adăugire ulterioară, ca şi clopotniţa, ridicată după 1830, din piatră de râu. De-a lungul timpului, biserica a suferit relativ puţine modificări. Acoperişul a fost reânnoit de câte ori a fost nevoie (ultima dată în 1987), iar temelia de piatră a fost întărită cu ciment la exterior. Bisericuţa din Ceahlău este una dintre puţinele biserici de lemn din Moldova ce a fost pictată direct pe bârnă, în interior. Din păcate, astăzi se mai pot vedea doar urme vagi ale acestei picturi, de influenţă populară, ceea ce face aproape imposibil un proces de restaurare. În interior se păstrează catapeteasma originală, de secol XVIII, în stare destul de bună, deşi n-a fost niciodată restaurată. De asemenea, uşile împărăteşti, cu motive stilizate, reprezintă adevărate bijuterii ale artei decorative. De o deosebită măiestrie artistică sunt şi bolţile din naos şi pronaos, acolo unde se mai pot observa şi urme ale unei picturi în ocru. Ctitoria de lemn de la Ceahlău poartă hramul „Zămislirea Sfintei Ana” (9 decembrie), dar mai este cunoscută în zonă sub denumirea de Biserica „Sf. Ana” – Schit. Denumirea de Schit vine, probabil, de la pârâul Schit, pe malul căruia s-a înfiripat aşezarea. Iniţial şi satul a purtat numele de Schit, abia mai târziu căpătând denumirea de Ceahlău. Lăcaşul este înscris pe lista monumentelor istorice de categoria A din judeţul Neamţ, fiind datat la 1730.