Bine și rău, adevăr și minciună, frumos și urât, moral și imoral ori aparență și esență sunt termeni pe care îi auzim de foarte multe ori în jurul nostru.
Încercarea de definire a acestor concepte datează de la începuturile civilizației. Mulți dintre noi s-au confruntat cu varii interpretări ale acestor sisteme de valori, ele devenind în timp cele mai dificile întrebări ale umanității.
Conform DEX, adevărul (lat.verum) este o concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, veridicitate, o oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.
Frumosul (lat. formosus) esfe definit ca fiind o categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.
Pornind de la ipoteza că adevărul este o exigență și o valoare etică, la fel ca și binele, libertatea și frumosul, putem spune că aceste accepțiuni își au originea în cunoașterea individuală și colectivă a omului.
În mod teoretic, doar într-o societate ideală identificăm oameni care spun doar adevărul, fac doar bine, iubesc și protejează normele și valorile etice. Deciziile din viața noastră, din păcate nu au întotdeauna la bază binele și frumosul, ci și răul și urâtul de pildă.
Frumosul este o categorie estetică ce dă naștere unui sentiment particular estetic, iar conform dicționarului de estetică, acesta s-a definit inițial în opoziție cu urâtul, așa cum grotescul se identifică în opoziție cu sublimul. Astfel, pe când estetica frumosului este legată de măsura în care individul este legat sufletește, urâtul este definit ca o stare sufletească, apăsătoare, provocată de teamă și anxietate, de cele mai multe ori.
În lucrarea sa, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, criticul literar Titu Maiorescu, opinează: „Cea dintâi și cea mai mare diferență între adevăr și frumos, este că adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă”.
Acesta își exprimă într-o manieră metaforică viziunea asupra celor două categorii estetice și se bazează pe faptul că frumosul este strâns legat de simțuri și trăiri interioare, deci poate fi perceput de fiecare persoană în parte.
Pe de altă parte, frumosul se află în comparație cu adevărul, care este unicat și ține întotdeauna de discurs și de reprezentare.
Frumosul poate fi întotdeauna privit din mai multe puncte de vedere, fiind rezultatul unor profunde gânduri, pe când adevărul face parte dintre principiile vieții cotidiene general valabile.
Prin urmare, adevărul se definește prin permanență și universalitatea sa, de aceea nu trebuie confundat cu inconsistența opiniilor umane, în timp ce frumosul cuprinde idei și trăiri manifestate printr-un fapt concret.
Alexandra GÎRBEA