Încă din anul 1927, Mănăstirea Agapia adăposteşte un muzeu cu obiecte de artă religioasă, muzeu organizat de profesorul I.D. Ștefănescu, bizantinolog și istoric de artă, eseist şi excelent editor şi cunoscător al iconografiei religioase.
În prima sală a muzeului sunt expuse icoane vechi aparţinând secolelor XVI – XVIII, o colecţie de cruci vechi sculptate şi filigranate, manuscrise şi tipărituri vechi, obiecte de cult bisericesc şi covoare. Iubitorii de pictură pot admira, în cea de-a doua sală, 29 de icoane şi tablouri ale lui Nicolae Grigorescu, executate în anii 1858 – 1861, când acesta picta interiorul bisericii „Sfinţii Voievozi”. Între lucrările expuse se numără şi „Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul Iisus în brațe”, înconjurată de îngeri, icoană care a convins-o pe stareţa Mănăstirii Agapia, Tavefta Ursache, să-i încredinţeze tânărului de numai 20 de ani lucrarea de executare a picturii interioare a bisericii.
În cea de-a treia sală a muzeului sunt expuse broderii lucrate în secolul al XIX-lea pe catifea şi mătase, cu fir de aur, argint şi mătase naturală, icoane brodate, acoperăminte pentru sfintele vase, două epitafe, precum şi obiecte de cult din argint, sfinte vase, candele, cruci, chivote, un aghiasmatar etc. În sfârşit, sala a patra găzduieşte tablouri cu scriitorii şi casele în care aceştia au locuit la Agapia, în vitrine fiind expuse scrisori, fotografii, fotocopii ale anumitor manuscrise, care amintesc de Agapia.
Acestora li se adaugă covoarele ţesute în secolul al XIX-lea la Agapia, realizate din lână vopsită în culori naturale din plante, care împodobesc sălile de trecere.
De asemenea, în muzeu pot fi văzute foarfeci şi şuviţe de păr ale monahiilor care şi-au închinat viaţa slujirii lui Hristos întru feciorie, dar şi alte obiecte care vorbesc despre viaţa de altădată a monahiilor de la Agapia.
Actul de întemeiere a muzeului de la Agapia
În fondul arhivistic I.D. Ştefănescu aflat la Direcţia Judeţeană Neamţ a Arhivelor Naţionale se află documente referitoare la întemeierea unui muzeu eclezial denumit „Muzeul de Artă Bisericească şi Naţională din Sfânta Mănăstire Agapia”, al cărui act de întemeiere a fost întocmit pe data de 23 august 1927 de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.
Amintitul mitropolit hotărăşte „ca la această mănăstire să se orânduiască, sub conducerea D-lui Profesor I.D. Ştefănescu, cel dintâi muzeu mănăstiresc care va trebui să slujească apoi ca pildă pentru orânduirea altor asemenea muzee la celelalte mănăstiri din cuprinsul acestor eparhii.” După cum explică prof. Gh. Radu, fost director al Filialei Neamţ a Arhivelor Naţionale, pentru început, muzeului i s-au repartizat două camere din cuprinsul arhondaricului pe ai căror pereţi „se vor aşeza, pe tapet de mătase, icoanele, broderiile şi alte rămăşiţe artistice, precum şi chipurile oamenilor mari de ştiinţă, litere şi arte.” Se menţiona, în acelaşi timp, că „toate odoarele artistice se vor păstra în rame anume întocmite şi sub placi de cristal şi, la fiecare, se va aşeza inscripţie cu toate lămuririle trebuitoare, tălmăcite în româneşte şi franţuzeşte.”
Muzeul, recunoscut şi prin decizie mitropolitană
Muzeul de artă bisericească de la Agapia a fost recunoscut, totodată, şi prin Decizia mitropolitană din 28 august 1931. Prin această decizie „se confirmă şi se recunoaşte din nou acest muzeu și comitetul de conducere «aşa cum este alcătuit de sine stătător, legat însă indestructibil de Mănăstirea Agapia în sensul că niciodată Muzeul şi nici un singur obiect nu va fi trecut în altă parte afară de mănăstire», cerându-se să i se acorde şi calitatea de persoană juridică, decizie semnată de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Nicodim”, adaugă prof. Gh. Radu. (în lucrarea „Pagini alese din istoria județului Neamț”, vol. II, Ed. Cetatea Doamnei, 2015)
Irina NASTASIU