Atmosfera de primăvară din această perioadă este întregită de apariţia vânzătorilor de urzici şi a tinerelor care oferă la colţ de stradă contra sumei de un leu câte un buchet de ghiocei.
Apariţia la vânzare a urzicilor a fost salutată atât de vegetarieni cât şi de ficatul iubitorilor de slănină şi alte „porcării”. Întradevăr după un „cantonament” de aproape 3 săptămâni la consumul intesiv de carne o mâncărică de urzică a fost binevenită şi reconfortantă. Odată liniştit ficatul cu aceste urzici care au mai atenuat din efectul negativ al slăninii oamenii au devenit mai sensibili şi mai iubitori de viaţă şi fericire prin ofeirea şi primirea în dar a câte unui buchet de ghiocei.
Simbolul primăverii, ghiocelul, a deşteptat pentru o clipă romantismul din viaţa cuplurilor mai noi sau mai vechi dar sunt şi o sursă de câştig pentru cei ce comercializează frumoasele şi gingaşele plante. Păcălite de vremea bună din ultima perioadă aceste flori au răsărit din abundenţă prin pădurile din jurul Romanului spre bucuria celor care îşi pot asigura o bucăţică de pâine pentru familiile lor numeroase şi flămânde. Ileana P. a venit în oraş cu aproape 100 de bucheţele de ghiocei legaţi cu aţă roşie de papiotă şi, speră ca până la plecarea ultimul autobuz spre casă, la Dagâţa, să poată strânge banii necesari biletului de autobuz dar şi pentru câteva pâini şi două batoane de salam pentru cei 4 copii ce o aşteaptă acasă. La numai 23 de ani Ileana are grijă aproape singură de cei 4 copii făcuţi cu doi bărbaţi, unul mort iar altul „retras” o vreme la puşcărie pentru un scandal provocat după o beţie cruntă şi o bătaie în care a băgat în spital un consătean. O mână de om, cu un glas firav Ileana îmbie în centrul oraşului trecătorii cu bugheţelele de ghiocei încercând sensibilizarea posibililor clienţi şi cu oferte promoţionale de genul „3 la preţ de două”. „Sunt culeşi de la Piscul Rusului, lângă Dagâţa. Nu am alţi bani iar alocaţiile celor mici nu îmi ajunge de la o lună la alta” ne-a povestit cu ochii în pământ, parcă ruşinată de gestul său, Ileana, vânzătoare de ghiocei. La ora 14 stocul de ghiocei era redus la jumătate faţă de dimineaţă şi, spera ca după „ora de vârf” de la sfârşitul programului de lucru a salariaţilor romaşcani să poată lichida întregul lot de flori pentru a se duce liniştită la micuţii săi rămaşi în grija unei bunici bătrâne şi cam surde. După aproape două ore încă mai avea ghiocei la vânzare dar, era mulţumită că a strâns banii pentru 3 pâini şi cele două batoane de salam promise copiilor săi plus, surpriză, două pungi cu pufuleţi. Abia aştepta să plece spre autogară pentru a lua autobuzul spre casă unde avea să le ofere micuţilor săi copiii o masă „împărătească”.
Dan VASILIU