„Nici nu mă gândesc să nu particip la Olimpiada din Brazilia”, spune Lenuţa Burueană, cea mai bună atletă pietreană în 2012
La Piatra Neamţ, creşte o nouă şi mare speranţă. Lenuţa Burueană este junioara cu cea mai rapidă ascensiune. A fost medaliată încă din primul an de pregătire, încheie un sezon în care a câştigat tot ceea ce era de câştigat şi se pregăteşte să domine discul şi greutatea, în 2013, până la tineret. Dorinţa de a fi cea mai bună şi-a descoperit-o de când a început să facă sport. De loc din Ruginoasa (Iaşi), atleta de la CS Ceahlăul şi LPS a ajuns întâi la canotaj, pe care l-au practicat amândoi părinţii. Avea 14 ani. La un concurs naţional, directorul clubului pietrean, Valentin Gavril, i-a propus să vină la Piatra Neamţ, să facă atletism, pentru că „are şanse mai mari”. Junioara a acceptat şi nu a greşit în alegerea sa. Lucrează cu antrenorul Dan Cojocaru, iar rezultatele au fost mereu în creştere. Pe lângă numeroasele recorduri personale, aruncătoarea a depăşit şi naţionale, la greutate. Ceea ce îi surprinde, contrariază pe mulţi a devenit firesc pentru tânăra atletă.
„A fost un an uşor”, spune Lenuţa, râzând, despre 2012. „Greul abia începe. Pregătirea va fi mult mai intensă de acum”.
Greul nu o sperie însă. Nu are nici o urmă de îndoială că va concura la Campionatele Mondiale, iar pentru Europenele de junioare mari, „arunc eu 47 de metri, nu se pune problema”, spune atleta.
În 2012, a aruncat discul cel mai departe la 45,58 metri, peste baremul pentru Mondialul junioarelor mici. Deşi pare devreme, Lenuţa Burueană are deja răspuns şi pentru următoarele Jocuri Olimpice.
„Nici nu mă gândesc să nu particip la Olimpiada din Brazilia”, spune aruncătoarea de nici 17 ani.
Hotărârea şi încrederea le-a dobândit tot din sport. A devenit şi mult mai matură, de când antrenorul îi ţine loc de părinţi, iar casă îi este camera din hotelul clubului. Se antrenează 7 zile din 7, de două ori pe zi, cu excepţia după-amiezelor de sâmbătă şi duminică.
„La Piatra Neamţ, mă consider acasă. Doar dacă plec la Snagov sau Izvorani pot spune că sunt în cantonament”, mărturiseşte ea.
Acasă ajunge de trei ori pe an: de Crăciun, Paşte şi în vacanţa de vară, câte trei zile. Nu se plânge, însă, şi are tot timpul un chip surâzător.
„Îmi place acest sport, iar antrenamentele, cantonamentele fac parte din el. Şi durerea, dar este trecătoare”, spune cu multă convingere junioara.
Un model, pentru ea, este Bianca Perie. La 16 ani, romaşcanca era deja dublă campioană mondială la ciocan, dar Lenuţa se ambiţionează să o depăşească în palmares. Ar fi putut lucra cu Nicoleta Grasu, o altă mare campioană nemţeană la aruncări, dar a refuzat. Cum a spus „Nu” şi altor propuneri.
„Ar fi frumos să vii la Bucureşti”, este abordată Lenuţa. „Nu vreau să plec de la Piatra Neamţ, acum”, le răspunde tuturor. Nici să lucreze cu alt antrenor nu concepe, convinsă că nici un altul nu ar înţelege-o şi nu ar ajuta-o sportiv aşa cum o face Dan Cojocaru.
