Atestarea produselor tradiţionale, un nou termen  

Tina-produse tradiţionaleazi, 11 septembrie, era data limita până când mai puteau fi atestate produsele traditionale, conform noii legislatii. La atestare intrau atât noile produse tradiţionale, cât şi produsele deja atestate. Practic,în cazul lor, se făcea reatestatea.

Termenul din 11 septembrie este  imposibil de respectat, având în vedere numărul foarte mic de atestate pentru  produsele culinare tradiţionale obţinute  după reţete consacrate româneşti. Este şi motivul pentru care Ministerul Agriculturii a hotărât prelungirea teremului de atestare a produselor tradiţionale până în dat de 30 noiembrie 2014.

 

*Vor fi tot mai puţine produse tradiţionale…

Până să vină prelungirea, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale  a atestat 116 produse tradiţionale, dar a şi respins alte 119 documentaţii pentru că nu îndeplineau condiţiile din domeniu. Numărul dosarelor depuse a ajuns la un total de 235. Făcând o medie naţională, rezultă că fiecărui judeţ îi revin în jur de 3 atestate pentru produsele culinare tradiiţionale. Neamţul stă foarte bine, în sensul că depăşeşte această cifră. Pentru că în judeţ deja avem 4 atestate obţinte, fiind transmisă documentaţia la Bucureşti alte 3 atestate de produse tradiţionale. Cele 4 atestate nemţene sunt date pentru 4 feluri de duceaţă: de căpşuni, cireşe amare, cireşe albe şi vişine. În dosarul trimis la Bucureşti sunt solicitate 3 atestate pentru 3 feluri de duceaţă de fructe de pădure.

La finele anului trecut, la nivel naţional erau atestate 4.400 produse culinare  tradiţionale. De remarcat că numărul lor a crescut vertiginos în ultimii ani. Dacă în 2005 au fost înregistrate la Ministerul Agriculturii 280 de produse, numai în decursul unui singur an, în 2011, numărul acestora a explodat până la 1.050, ajungându-se la finele lui 2013 la 4.400 produse tradiţionale. Acest sistem de înregistrare era  unul voluntar, netaxabil și nu beneficia de protecție națională sau comunitară.

După vechea legislaţie, în judeţul Neamţ, sunt atestate 58 de produse alimentare tradiţionale. Este vorba de 35 produse din carne, 11 produse din lapte, în sectorul de panificaţie-3 şi pentru sectorul conserve de fructe – 9 produse atestate.

Chiar dacă s-a prelungit termenul de atestate a produselor tradiţionale, este greu de presupus că numărul lor va creşte chiar atât de mult, să se ajungă din nou  la câteva mii…

 

 

*Reţeta bunicii, bat-o vina!

 

Dificultăţile în astestarea produselor tradţionale româneşti sunt legal dictate. Practic, acum , se lucrează cu o dublă legislație: una care reglementează producția de produse culinare tradiționale, iar cealaltă  care supervizează rețetele consacrate. Asta pentru a nu mai exista confuzia dintre producătorii reali de produse tradiționale și cei care provind din zona industrială.

Produsul tradiţional nu trebuie să aibă în compoziție aditivi alimentari, materia primă trebuie să fie locală, nu din import. Procesul tehnologic și modul de procesare al produselor trebuie să aibă o caracteristică tradițională, iar rețeta trebuie să fie transmisă de generații, să fie autentificată, în scris! Aici este foarte greu, pentru că  foarte dificil dacă nu imposibil se poate face dovada  că e „reţeta bunicii”. O soluţie ar fi monografiile locale, care se facă referire la respectivul produs tradiţional. Nu toate localităţile nemeţene au monografii, iar dacă au, ele nu fac referire la produsele culinare tradiţionale specifice zonei respective. A mai fi o şansă, operatorul să obţină o declaraţie de notorietate obţinută de la o asociaţie locală a producătorilor de produse tradiţionale. Din păcate, în tot judeţul Neamţ nu avem înfiinţate astfel de asociaţii. Să te apuci acum de asta, e cam târziu pentru că durează foarte mult până ce asociaţia respectivă e înfiinţată cu toate actele în regulă. S-a încercat şi o altă varintă mai simplă: înfiinţarea de filiale locale ale asociaţiilor deja existente în alte părţi ale ţării. Cele mai multe sunt în Ardeal. Până acum, pe la ce uşi au bătut nemţenii au fost trataţi cu… indiferenţă ori refuz.

Neobţinerea atestatului de produs tradiţional, nu înseamnă că el nu mai poate fi realizat şi comercializat. Se poate produce şi vinde în continuare, dar nu ca produs tradiţional. Asta nu se va înscrie pe etichetă, nici barem pe taraba de pe care se vînd. Aici e problema! Pe consumator, tocmai denumirea de produs tradiţional îl atrage mai tare. De aici şi marea zbatere pentru atestatea produselor tradiţionale.

Dacă ai atesat, trebuie să te îngrijeşti de el, ca să-l poţi menţine. Adică să respecţi legislaţia în domeniu. Cine nu va îndeplini condițiile trecute în caietul de sarcini, i se va retrage atestatul și acel logo care va fi pus pe produsul respectiv.

Tina CONDREA