* „România nu e valoroasă prin aur și alte bogății materiale, ci prin jertfa și valoarea ei spirituală“
Se împlinesc, astăzi, 97 de ani de la nașterea părintelui Justin Pârvu, marele duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă, supranumit și „apostolul neamului românesc“. Părintele Justin s-a născut în satul Petru Vodă, la 10 februarie 1919, și și-a început viața monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă București. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odessa. După ce comuniștii au preluat conducerea țării, părintele a fost arestat pe motive politice, fiind acuzat de apartenență la mișcarea legionară, și condamnat la 12 ani de detenție, trecând prin închisorile de la Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud.
După 1990, părintele Justin s-a întors la Mănăstirea Secu și, până în 1991, a fost preot și duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el s-a retras în sihăstrie, cu gândul de a-și petrece restul zilelor în post și rugăciune. În 1991, a întemeiat Mănăstirea de la Petru Vodă. În anul 2000, părintele a ridicat un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă de educație pentru copii și un azil pentru bătrâni, iar trei ani mai târziu a înființat o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită „Glasul Monahilor“.
Părintele Justin Pârvu a încetat din viață pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, fiind înmormântat lângă biserica ridicată de el la Petru Vodă.
Desigur că și acum, ca și în timpul vieții sale, părintele veghează soarta țării, de acolo, de Sus. Ca dovadă, nenumăratele minuni care se petrec lângă mormântul său, cu oameni care suferă de boli incurabile sau trec prin necazuri mari.
Astfel, maica Iustina povestește că o femeie, soția unui mare chirurg din Iași, i-a spus că fiica sa a fost salvată de marele duhovnic. „Ea era soția unui mare chirurg din Iași și ultimul lor copil, o fetiță, a făcut encefalită, a paralizat, a surzit a orbit. Era ca o legumă și au zis că au auzit de părintele Justin Pârvu și au venit la el. Au plecat din mănăstire, au făcut autostopul până la Pipirig. Iar când a coborât, femeia a trântit portiera, iar fetița, care era surdă, oarbă și paralizată, s-a uitat spre portieră, de unde s-a auzit zgomotul. Apoi a început evoluția fetei și a devenit un copil normal“, povestește măicuța (potrivit romaniatv.net).
Cât despre sensul jertfei miilor de mucenici odrăsliți din pământul românesc, părintele spunea: „Nicio altă țară nu se poate compara cu suferința martiriului neamului românesc, prin numărul mare de martiri, de mărturisitori pe care l-a dat și prin viața creștină pe care a dus-o fiecare deținut în pușcărie, că nu mai încăpeau închisorile, celulele, podurile și beciurile Securității. Ce putem să spunem de o nație ce nu s-a făcut vrednică de o astfel de suferință? Se poate ea compara cu una suferindă? România nu e valoroasă prin aur și alte bogății materiale, așa cum se laudă occidentalii, pentru că astea pier degrabă, ci prin jertfa și valoarea ei spirituală“.