Astăzi, pe scena „Vacanţelor muzicale”, va urca ansamblul coral Cappella Transylvanica, într-un spectacol susţinut la sala de festivităţi a Consiliului Judeţean, începând cu ora 19.00.
Programul pregătit de artiştii clujeni cuprinde lucrările „Irmosul Rusaliilor” (Vasile Stanciu), „Lioara” (Constantin Rîpă), „Cântec satiric” (Constantin Rîpă), „Lino-Leano”, „De doi” (Nicolae Ursu), „Tatăl nostru” (Emil Simon), „Crizanteme” (Vasile Spătărelu), „Nicolette” (Maurice Ravel), „Ige heruvimi” (Dimitri Bortniansky), „Mândruliţă pui, pui, pui” (Augustin Bena), „De n-ar fi ochi şi sprâncene” (Augustin Bena), „Ave Maria” (Jakob Arcadelt), „La, la, la” (Pierre Certon), „Sommerlied” (Robert Schumann), „Die Waldfogelein” (F.Mendelssohn-Bartholdy), „Doamne, buzele mele” (Gavriil Musicescu), „Matona mia cara” (Orlando di Lasso), „Boleras sevillanas” (Enrique Fabrez), „Vine hulpe” (Adrian Pop).
Fondat în anul 1955 de către profesorul Dorin Pop, corul de cameră Cappella Transylvanica reprezintă un model pentru activitatea interpretativă corală românească. În ţară, ansamblul şi-a onorat prezenţa scenică la Festivalul „George Enescu” (1979), „Toamna Muzicală Clujeană” (anual), „Primăvara Arădeană”, „Festivalul muzicii de cameră” (Braşov, 1970, 1978, 1982), „Festivalul muzicii româneşti” (Iaşi, 1972, 1980), susţinând concerte la Târgu Mureş, Oradea, Baia Mare, Timişoara, Alba Iulia, Sighişoara, Sibiu, Satu Mare.
Calitatea artistică a formaţiei a fost confirmată şi peste hotare, la festivaluri şi concursuri sau turnee artistice: Concursul polifonic Guido d’Arezzo (Italia, 1978) – Premiul I, Concursul polifonic de la Spittal/Drau (Austria, 1982) – Premiul III, Concursul polifonic Gorizia (Italia, 1982) – Premiul II, Festivalul muzicii vechi sud-est europene de la Bydgoscz (Polonia, 1969), Bienala de artă Berlin şi Zilele culturii româneşti (Germania, 1979), Festivalul coral de la Karditsa (Grecia, 1985), Turnee de concerte în Bulgaria (1984), Anglia (1978 şi 1980), S.U.A. (1978). În colaborare cu casa de discuri „Electrecord” au fost realizate discurile: „Madrigale de Claudio Monteverdi” (1972), „Muzică corală de compozitori clujeni” (1975), „Madrigale de Luca Marenzio şi Carlo Gesualdo” şi un disc în memoria maestrului Dorin Pop, decedat în 1985.
După dispariţia maestrului Dorin Pop, conducerea corului a fost preluată de elevul său Cornel Groza, care a consolidat prestigiul formaţiei în prezenţe interne şi externe, dintre care menţionăm turneele de concerte din Italia, Austria, Germania, Moldova şi Grecia. Multe din aceste evoluţii pe scene de concert internaţionale au fost încununate de importante premii: patru premii I, un premiu II şi Marele Premiu al Festivalului coral de la Karditsa (Grecia, 1994); două premii I la Concursul coral internaţional Franz Schubert de la Viena(Austria, 1995); premiile II şi III (premiul I – neacordat) la Concursul coral de la Karditsa (Grecia, 1997)
În ultimii ani, tabloul prezenţelor Cappellei Transylvanica pe scenele de concert poate fi completat cu participarea formaţiei la viaţa culturală internă, prin includerea ei în programele principalelor scene din Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş, Sighişoara, Oradea, Satu Mare, Piatra-Neamţ, Iaşi („Festivalul muzicii româneşti”-2009), precum şi realizarea, în colaborare cu “Electrecord”, a unui CD, conţinând cea mai mare parte a muzicii laice a compozitorului Gheorghe Dima. De remarcat performanţa corului în concertele de la Satu Mare, Günzburg şi Donauworth – Germania, din octombrie 1999, în urma cărora aprecierile la adresa formaţiei au fost superlative.
O colaborare de înalt nivel profesional s-a realizat în mai 2011 când, la invitaţia ansamblului parizian Soli-Tutti, Cappella Transylvanica a efectuat un turneu de promovare a muzicii româneşti în Franţa (Rencontres chorales autour de la musique roumaine), susţinând un număr de şapte concerte, la Besancon, Paris, Montreuil, Bagnolet etc. Prestaţiile, unanim elogiate de public şi artiştii profesionişti parizieni, au constituit o fericită ocazie de a face cunoscută publicului francez creaţia corală românească, laică şi religioasă.
Irina NASTASIU