*
Astăzi se împlinesc 76 de ani de la înființarea primelor trupe de parașutiști militari români. Studiile privind constituirea unor subunități de parașutiști au fost realizate de Marele Stat Major, având drept finalitate înființarea, la 10 iunie 1941, a primei Companii de Parașutiști din România. Câteva luni mai târziu, mareșalul Ion Antonescu dispune angajarea unui batalion cu trei companii, care se va înființa la 25 februarie 1942, în subordinea Flotilei 1 Aerostație.
Primul salt cu parașuta dintr-un avion a fost executat, în țara noastră, pe data de 19 septembrie 1925, când aviația militară română a fost înzestrată cu parașute Heinecke. Cel care a sărit a fost chiar constructorul german de parașute Heinecke, care a executat 2 salturi dintr-un avion Potez XV, pilotat de locotenentul aviator Paul Dumitrescu. La 19 octombrie 1925, la mitingul de aviație de la Tecuci, locotenentul aviator Jean Nicolescu a devenit primul aviator român care a sărit cu parașuta din avion.
În 1928, la Berlin, Smaranda Brăescu a devenit prima femeie din România care a sărit cu parașuta, stabilind recordul național de înălțime printr-un salt de la 6.000 m. În 1932, Smaranda Brăescu a doborât, la Sacramento, în California, recordul mondial de înălțime al vremii, cu un salt de la 7.233 m.
„Nu mi-e teamă de moarte, m-ar chinui mai greu insuccesul…“
„Iată, am ieșit din cabina avionului. Cu o mână crispată, cuprind bara rece, mă uit în jos, privesc terenul, privesc altimetrul, care indică înălțimea, fac o rugăciune mută… și-mi dau drumul. Din momentul în care mă arunc și până când se deschide parașuta, trec prin cele mai grozave chinuri. Mă întreb înfrigurată: – Se deschide ori nu se deschide? Două alternative: moartea sau viața. Secundele mi se par ceasuri. Inima îmi stă în loc. În sfârșit, simt o scuturătură puternică. Parașuta s-a deschis! Nu-ți poți închipui câtă dragoste porți în aceste momente pânzei aeriene, care te-a salvat! Mă uit în jos, mă uit în toate părțile. Se aud: murmurul mulțimii, aplauzele, muzica. La 100 metri deasupra pământului, trec prin al doilea sbucium. Simt că vin prea repede. S-ar putea să cad sdrobită în țărână. Nu mi-e teamă de moarte, m-ar durea o invaliditate, dar m-ar chinui mai greu insuccesul…“, mărturisea Smaranda Brăescu, într-un interviu acordat ziaristului H. Soreanu, de la ziarul „Realitatea Ilustrată“ (sursa: Wikipedia).
În 1936, Traian Dumitrescu Popa a făcut primul său salt cu parașuta la Ploiești și tot în 1936, la Băneasa, celebrul cântăreț și compozitor Ionel Fernic a făcut primul salt cu parașuta, rămânând în amintirea contemporanilor ca un artist al manșei și saltului cu parașuta.
Leonardo da Vinci, părintele parașutei
Părintele parașutei este considerat Leonardo da Vinci (1452-1519), cel care a realizat prima schiță a unei parașute. Arhitect și pictor celebru, sculptor, inginer, scriitor, matematician și muzician, Leonardo da Vinci a conceput, printre altele, și planurile unui aparat de zburat, asemănător cu elicopterul. Parașuta proiectată de da Vinci în jurul anului 1480 avea forma unei piramide cu baza pătrată, schița purtând mențiunea: „Dacă omul are un cort de pânză scrobită, larg pe fiecare latură de 12 coți și înalt tot de 12 coți, el va putea să-și dea drumul de la orice înălțime, fără să i se întâmple nimic rău“.
Parașutele au fost folosite încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cuvântul „parașută“ este derivat din limba franceză, unde „para“ înseamnă „a proteja împotriva“, iar „chute“ înseamnă „cădere“.
Astăzi, parașuta este utilizată pentru evacuarea persoanelor dintr-un avion în flăcări și alte avioane militare. De asemenea, parașuta este folosită pentru aterizări de urgență, pentru a transporta produse alimentare și medicamente în zone inaccesibile, precum pădurile tropicale, deșerturile, oceanele și terenurile de mare altitudine.
Irina NASTASIU