Astăzi este Ziua Limbii Române, eveniment ce coincide cu sărbătoarea Limba Noastră, marcată la data de 31 august de fraţii noştri de peste Prut.
Ziua Limbii Române a fost legiferată ca zi festivă a României în anul 2013, putând fi marcată de către autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv de reprezentanţele diplomatice şi institutele culturale ale României, precum şi de către alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific.
Acum 27 de ani, pe data de 27 august 1989, a avut loc, la Chişinău, o demonstraţie de proporţii, la care au participat peste 750 de mii de basarabeni. Ei au cerut la unison oficializarea limbii române şi trecerea la alfabetul latin, scandând „Unire!”.
După Marea Adunare Naţională de la Chişinău, din 27 august, la 31 august, Sovietul Suprem (Parlamentul) al RSSM votează în favoarea îndeplinirii acestor solicitări. Doi ani mai târziu, Parlamentul de la Chişinău a adoptat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.
Primii basarabeni care, în anii ’90, au cântat despre Limba Română şi Mihai Eminescu, reuşind să-l reintroducă pe marele poet în cultura locală, au fost soţii Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.
În august 1989, ei au susţinut un recital pentru suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova la Marea Adunare Naţională de la Chişinău, iar în mai 1992, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. Cei doi au fost militanţi neobosiţi pentru unirea Basarabiei cu România şi pentru revenirea la limba română şi la alfabetul latin, devenind incomozi pentru mai multe cercuri politice de la Bucureşti, Chişinău şi Moscova.
Au murit suspect, în urma unui „accident” petrecut în noaptea de 29/30 octombrie 1992, dispariţia celor doi fiind percepută, la data respectivă, ca o tragedie naţională.
Un elogiu adus limbii române
În anul 1994, o parte din poezia „Limba noastră”, compusă de Alexei Mateevici (1888 – 1917), reorganizată sub forma a cinci strofe de câte patru versuri, a fost aleasă ca imn naţional al Republicii Moldova, poezia fiind un elogiu adus limbii române şi un îndemn pentru preţuirea ei.
Absolvent al Şcolii Teologice şi al Seminarului din Chişinău, precum şi al Academiei Teologice de la Kiev, Alexei Mateevici a fost profesor de greacă veche la Seminarul Teologic din Chişinău și membru al Societăţii Bisericeşti de Istorie şi Arheologie, numărându-se între preoţii şi teologii basarabeni care au iubit din toată ființa România și limba română.
La Congresul Învăţătorilor din Basarabia, din 25 – 28 mai 1917, Alexei Mateevici spunea: „Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor, şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba… Noi trebuie să ajungem numaidecât la limba românească.”
Prezent, ca preot militar, pe frontul românesc, Alexei Mateevici a luat parte şi la luptele de la Mărăşeşti. A murit la doar 29 de ani, pe data de 24 august 1917, pe un pat de spital, din cauza unui tifos exantematic, fiind înmormântat în Cimitirul central din Chişinău. În anul 1934, lângă mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care poetul îl cunoștea încă din 1910. Visul lui Alexei Mateevici urma să se împlinească la mai puțin de un an de la moartea sa, respectiv pe 9 aprilie 1918, când Basarabia se unea cu România.
Cu doar câteva luni înainte de a se stinge, Alexei Mateevici a reușit să publice, printre alte versuri patriotice, și poezia „Limba noastră”, cea mai frumoasă odă închinată limbii române.
Irina NASTASIU